Richard Bach - "Pescarusul Jonathan Livingston"

Comentariu editurii Humanitas:
"Pescarusul Jonathan Livingston" este, dupa "Micul print" cea mai citita parabola moderna. Nu, nu e important ca povestea vorbeste despre ordine si dezordine, despre conformism si disidenta, despre cardul care caraie si solitarul care tace si zboara. Nici relatia maestru-discipol despre care nu mai ramane aproape nimic de spus dupa ce citesti cartea nu e cel mai important lucru in aceasta istorie si nici exemplara lectie de libertate pe care o primim. Important este insa felul in care raspunde pescarusul Jonathan la nedumerirea tanarului sau prieten: „
"...Nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai au incercat sa te ucida." Cititi raspunsul pe care il primeste invatacelul si veti descoperi sensul parabolei si ceea ce e cu adevarat important in ea. Cartea este dedicata „"adevaratului Pescarus Jonathan care traieste in noi toti". Ramane sa verificati dumneavoastra daca "„noi toti" meritam dedicatia.

Aceasta este prezentarea cartii.

In continuare voi scrie un pasaj din carte:

"Zilele treceau şi Jonathan îşi dădea seama că se gândea tot mai des la locul de unde venise, la Pământ. Dacă pe vremea când trăia acolo, ar fi ştiut măcar o fărâmă din câte ştia acum, viaţa ar fi avut o altă semnificaţie. Stătea pe nisip şi se întreba dacă există vreun pescăruş, acolo, pe Pământ, care încearcă să evadeze din limitele sale, să vadă sensul zborului, dincolo de folosirea acestuia ca un simplu mijloc pentru a ciuguli o fărâmitură dintr-o barcă de pescar. Ba poate că unul dintre ei a şi fost Proscris pentru că a îndrăznit să spună adevărul în faţa întregului Stol. Şi cu cât îşi exersa mai mult bunătatea, cu cât încerca mai mult să cunoască natura iubirii, cu atât mai mult dorea să se întoarcă pe Pământ. Pentru că, în ciuda trecutului său singuratic Pescăruşul Jonathan era sortit să fie dascăl. Îşi manifesta iubirea împărtăşind cunoştinţele lui, oricărui pescăruş care dorea să cunoască adevărul.
Sullivan care era acum în stare să zboare cu viteza gândului şi care-i ajuta pe ceilalţi să-i pătrundă tainele, se îndoia.
“Jon, tu ai fost Proscris odată. De ce crezi că unul dintre cei care te-au proscris atunci te-ar asculta acum? Doar înţelegi adevărul proverbului: “Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe”. Pescăruşii de la care ai venit stau pe pământ cârâind şi luptându-se între ei. Sânt la o mie de mile de paradis - şi tu vrei şă le arăţi paradisul de acolo, de jos! Jon, ei nu-şi văd măcar vârful aripilor! Stai aici! Ajută-i pe noii veniţi de aici, pe cei care sânt destul de sus ca să priceapă ce ai tu de spus”. Tăcu o clipă, apoi spuse: “Ce s-ar fi întâmplat dacă şi Chiang s-ar fi întors în vechea lui lume? Unde ai fi tu astăzi?”
Ultimul argument fu hotărâtor. Sullivan avea dreptate. Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe.
Jonathan rămase să lucreze cu noii veniţi; toţi erau inteligenţi şi învăţau foarte repede. Dar vechiul sentiment reveni; nu putea să nu-şi spună, că poate pe pământ era vreun pescăruş care ar fi în stare să înveţe. Ar fi înaintat cu mult mai repede pe calea desăvârşirii, dacă Chiang ar fi venit la el, în ziua în care fusese Proscris.
“Sully, trebuie să mă întorc”, spuse el, într-un târziu. Elevii tăi merg bine. Te pot ajuta ei însuşi să răzbeşti cu noii veniţi”.
Sullivan suspină, dar nu se împotrivi. “Îţi voi duce lipsa, Jonathan” - acestea au fost singurele lui cuvinte.
“Ruşine, Sully!” îi spuse Jonathan cu reproş, “nu te mai purta prosteşte! Oare ce exersăm în fiecare zi? Dacă prietenia noastră depinde de spaţiu şi timp, atunci în ziua când vom învinge în sfârşit spaţiul şi timpul, ne vom fi distrus şi propria noastră frăţie. Dacă învingem spaţiul, rămânem numai cu Aici. Dacă învingem timpul, rămânem numai cu Acum. Şi între Aici şi Acum, oare nu crezi că ne-am putea vedea din când în când?"

Trecutul nu poate fi influentat iar viitorul este incert.
Concluzia este ca prezentul conteaza.

In caz ca va decideti sa cititi cartea asta, va urez lectura placuta.