Si pentru ca trebuie sa multumim unor oameni care ne fac viata frumoasa
How about getting off of these antibiotics How about stopping eating when I'm filled up How about them transparent dangling carrots How about that ever elusive kudo Thank you India Thank you terror Thank you disillusionment Thank you frailty Thank you consequence Thank you thank you silence How about me not blaming you for everything How about me enjoying the moment for once How about how good it feels to finally forgive you How about grieving it all one at a time Thank you India Thank you terror Thank you disillusionment Thank you frailty Thank you consequence Thank you thank you silence The moment I let go of it was The moment I got more than I could handle The moment I jumped off of it was The moment I touched down How about no longer being masochistic How about remembering your divinity How about unabashedly bawling your eyes out How about not equating death with stopping Thank you India Thank you providence Thank you disillusionment Thank you nothingness Thank you clarity Thank you thank you silence
Voi incepe printr-un citat al lui Montesquieu: "Nu e nimic mai intristator decat consolarile scoase din necesitatea raului, inutilitatea remediilor, din fatalitatea destinului, din ordinul providentei si din nenorocirea conditiei umane; inseamna ca iti bati joc atunci cand voiesti sa indulcesti un rau prin consideratia ca te-ai nascut nenorocit" Voi continua prin a intreba de ce trebuie sa te simti cateodata ca esti un nimic? Pentru ca vin unii si iti pun intrebari incuietoare? Cum ar fi: "Ce iti doresti de la viata?" Sau fac afirmatii "Ala stie ce vrea", "vrea mai mult". Asta inseamna ca te poti simti un nimeni daca nu stii ce iti doresti. Dar poate stii ce NU iti doresti. Si cu asta m-am scos. Mi se aduce acuza ca ma pun in inferioritate. Ei bine...mie mi-e bine in pozitia asta. Pentru ca nu ma simt o impostoare. Pentru ca nu trebuie sa ma eschivez ca sa nu par ridicola sau stupida. Pentru ca asta mi-e respectul de sine. Pentru ca mandria mea nu este mai mare decat statura mea. Pentru ca in copilarie nu ma jucam leapsa ca nu alergam repede. Si la ce bun sa te joci un joc daca stii ca nu esti in stare? Doar ca sa dovedesti ca ai ambitie, ca nu esti fraier? Eu prefer sa ma simt bine cu mine, astfel refuz provocarile care stiu ca nu sunt de mine. Le las placerea altora de a fi mai cu motz. Mi se poate aduce acuza ca nu sunt un personaj comabtiv, eventual fara spirit de echipa. Asta este... Ii salut pe toti contestatarii mei si le urez mult succes.