Crezi ca vei fi fericita vreodata?

Despre fericire.
“Intrebare: Crezi ca vei fi fericita vreodata?
Raspuns: Nu.
Raspuns adevarat.”
O emisiune stupida, zic eu. Insa, pune niste intrebari. Ca aceasta de mai sus.
Sa dezbatem aceasta problema.
Citez din versuri:
Fercire in rate – Vama (Vama Veche)?
Fericire intr-o cana de Feteasca – Parazitii?-oricum - Hip-Hop
Fericirea are chipul tau – Mihaela Runceanu
ETC
Doamna intrebata a argumentat ca este o UTOPIE.
Si acum intervin eu, punadu-mi aceeasi intrebare. Tot eu imi raspund. Eu zic DA
De ce?
Eu cred ca trebuie sa fii intelept ca sa poti declara acest lucru. Si aici nu ma refer in a fi destept cu diploma sau instruit la nu stiu ce scoala. Pur si simplu trebuie sa te cunosti pe tine. Sa stii ce iti trebuie si ce iti lipseste. Sa te poti declara multumit cu prezentul. Prezentul pe care ti l-ai construit singur. Intriga: Noi zicem ca avem liberul arbitru sa facem ce vrem cu viata noastra insa destinul actioneaza implacabil. Corect. Dar avem macar senzatia ca noi ne conducem. Revenind la intrebarea initiala, se zice ca “ Fericirea nu exista dar poti fi fericit daca, in fiecare dimineata, pleci in cautarea ei”. Si aici cred ca este cheia. Atitudinea pozitiva face totul. Trebuie sa ai curajul de suporta fericirea fara sa te autosabotezi(Nathaniel Branden-“Cei sase stalpi ai respectului de sine”). Unii oameni se declara nefericiti. Astia eu cred ca nu mai suporta viata. Pe zidul bisericii italiene scria “Chi no stima la vita no la merita”. Martin Eden spunea ”Viata merita traita. Ca sa poti vedea curatenia morala ridicandu-se din cloaca nedreptatii, ca sa te poti ridica si sa zaresti pentru prima oara frumusetea, indepartata si cetoasa. Ca sa sa poti vedea cum din becisnitudine, din slabiciune si din viciu se inalta puterea si adevarul si cele mai alese insusiri ale spiritului “. Daca esti drept, cu tine si cu ceilalti, ai toate sansele sa fii fericit. In realitate, cei mai multi o cautam in ceilalti oameni. Epictet ne invata ca e bine sa nu ne atasam prea mult de oameni pentru ca atunci cand vor disparea din viata noastra vom suferi. Logic dar imposibil de aplicat. Pentru a functiona omul trebuie sa fie fericit sau macar sa spere. Din proprie experienta va marturisesc ca daca nu am cu cine impartasi fericirea nu ma pot bucura de ea. Pentru a fi fericit e nevoie de cel putin 2 oameni(si nu este nevoie sa fie iubiti, este suficient sa stie unul de celalalt). Tragand o concluzie rationala, fericirea este o ecuatie cu o necunoscuta. Solutia: Sa ingaduim oamenilor sa respire in noi aerul fericirii.
Sa fiti iubiti. Sigur veti fi fericiti:)