Alanis Morissette - Thank U (Live, Rock im Park 2001)

Pentru ca ne place Alanis!

Si pentru ca trebuie sa multumim unor oameni care ne fac viata frumoasa

How about getting off of these antibiotics
How about stopping eating when I'm filled up
How about them transparent dangling carrots
How about that ever elusive kudo
Thank you India
Thank you terror
Thank you disillusionment
Thank you frailty
Thank you consequence
Thank you thank you silence
How about me not blaming you for everything
How about me enjoying the moment for once
How about how good it feels to finally forgive you
How about grieving it all one at a time
Thank you India
Thank you terror
Thank you disillusionment
Thank you frailty
Thank you consequence
Thank you thank you silence
The moment I let go of it was
The moment I got more than I could handle
The moment I jumped off of it was
The moment I touched down
How about no longer being masochistic
How about remembering your divinity
How about unabashedly bawling your eyes out
How about not equating death with stopping
Thank you India
Thank you providence
Thank you disillusionment
Thank you nothingness
Thank you clarity
Thank you thank you silence

Ce isi doreste omul?

Voi incepe printr-un citat al lui Montesquieu:
"Nu e nimic mai intristator decat consolarile scoase din necesitatea raului, inutilitatea remediilor, din fatalitatea destinului, din ordinul providentei si din nenorocirea conditiei umane; inseamna ca iti bati joc atunci cand voiesti sa indulcesti un rau prin consideratia ca te-ai nascut nenorocit"
Voi continua prin a intreba de ce trebuie sa te simti cateodata ca esti un nimic? Pentru ca vin unii si iti pun intrebari incuietoare? Cum ar fi: "Ce iti doresti de la viata?" Sau fac afirmatii "Ala stie ce vrea", "vrea mai mult". Asta inseamna ca te poti simti un nimeni daca nu stii ce iti doresti. Dar poate stii ce NU iti doresti. Si cu asta m-am scos. Mi se aduce acuza ca ma pun in inferioritate. Ei bine...mie mi-e bine in pozitia asta. Pentru ca nu ma simt o impostoare. Pentru ca nu trebuie sa ma eschivez ca sa nu par ridicola sau stupida. Pentru ca asta mi-e respectul de sine. Pentru ca mandria mea nu este mai mare decat statura mea. Pentru ca in copilarie nu ma jucam leapsa ca nu alergam repede. Si la ce bun sa te joci un joc daca stii ca nu esti in stare? Doar ca sa dovedesti ca ai ambitie, ca nu esti fraier?
Eu prefer sa ma simt bine cu mine, astfel refuz provocarile care stiu ca nu sunt de mine. Le las placerea altora de a fi mai cu motz. Mi se poate aduce acuza ca nu sunt un personaj comabtiv, eventual fara spirit de echipa. Asta este... Ii salut pe toti contestatarii mei si le urez mult succes.