Cseszlo's Blog©

Salam de biscuiti

2012-01-15T13:18:00.001+02:00

Eu nu gatesc foarte des ci mai rar.
Azi prezint prima reteta: SALAM DE BISCUITI.

Ingrediente:
-Biscuiti(populari) - 500 grame
-Rahat - 500-550 grame - evitati rahatul de menta. Cautati un rahat nu foarte elastic, pe care sa il puteti taia.
-Lapte - 1,3 cani (cani de ceai, de 200 ml)
-Esenta rom, esenta vanilie - cate un sfert de lingurita fiecare.
-Cacao - 30 gr (cautati ceva cacao de calitate).
-Nuca - ~ o cana de nuci curatate.
-Unt - un sfert de pachet
-Celofan de impachetat

Toate aceste ingrediente pot fi folosite in cantitati mai mari sau mai mici. Depinde de gustul fiecaruia.

Faza 1 - Maruntirea
Mai intai maruntiti rahatul si biscuitii.
Rahatul - il taiati in patratele mici, cam cat guma de la un creion de scris.
Bicuitii - ii maruntiti cam cat unghia de la degetul mic stang (fara extensii).
Nuci - le taiati cam cat rahatul si le puneti in tigaie (fara nimic altceva - deci o tigaie de teflon) si le invartiti pana fiecare are macar o parte un pic rumena. Ele nu trebuie sa aiba gust de ars ci doar sa devina crocante. Dupa ce le scoateti, le vanturati un pic ca sa mai eliminati din cojile cazute care sunt amare si nu ajuta deloc pentru a obtine un gust bun.
Biscuitii si nucile se pun intr-un vas incapator in care sa puteti amesteca in voie.

Faza 2 - Utilizarea focului
Rahatul si laptele se pun impreuna la foc mediu. Se amesteca din cand in cand. Cand s-a incalzit laptele puneti untul si amestecati in continuare fara intreruperi pentru ca exista riscul sa se lipeasca. Cand laptele frige (fara sa fiarba) incepeti sa puneti treptat cacao si amestecati in continuare. Inevitabil, la un moment dat va incepe sa fiarba. Numarati 15 de bolboroace unice si apoi opriti focul.
Puneti esentele si amestecati.

Faza 3 - Faza finala si impachetarea.
Ce ati obtinut in faza 2 puneti peste biscuiti si nuci. Amestecati vartos pana aveti certitudinea ca fiecare biscuit are in stanga si in dreapta sa cate o bucatica de rahat si invers. Nucile trebuie sa fie in pas de 5.
Aceast conglomerat de ingrediente va fi pus in celofan, modelat ca un salam si strans bine. Nu puneti direct la rece. Lasati sa se raceasca natural. Eventual abia din a doua zi il bagati la frigider, daca v-a mai ramas ceva.

Pofta buna!

Despre Toscana- Italia , 2011, dus-intors

2012-01-14T18:43:00.002+02:00

In luna mai a anului 2011 am reusit si eu sa sa ajung in Italia. Pentru prima data.
Am ajuns in Italia pentru ca am primit invitatie de la o foarte buna prietena.
Ca sa calatorim in Italia am ales varianta avion si am fost sfatuite sa mergem pe o ruta mai ieftina decat Bucuresti-Roma si anume sa aterizam direct la Pisa, orasul cu turnul acela pe care toti vor sa il sprijine. Doua bilete, dus-intors, cu WizzAir ne-au costat sub 400 ron adica mai putin de 100 E.

Ziua 1
Aterizarea la Pisa. Un aeroport absolut adorabil. Galileo este numele lui.

Cum am ajuns acolo am fost recuperate si duse in centrul vechi al Pisei unde urma sa ne cazam pentru 2 nopti. Ca sa ajungem acolo am luat un tren de la aeroport

care ne-a dus la gara orasului

de acolo am mers ceva pe jos si dupa ce am trecut raul Arno

am trecut pe langa acest stand de ziare

am intrat in gang

Si am ajuns. Bucataria arata cam asa

Daca te uitai pe fereastra vedeai piata.

Ziua se intampla comertul nonalcoolic

Iar seara cel alcoolic

Cand folosesti mersul pe jos aceasta piata arata cam asa

Daca ajungi la Pisa, probabil ca ajungi sa vezi turnul cel inclinat, faimosul Turn din Pisa!
Am decis ca trebuie sa mergem din prima zi si dupa ce am lasat bagajul am pornit in cautarea lui pe frumoasele strazi ale vechii Pisa. Am uitat sa va zic, Pisa este un oras universitar, cu multi tineri. Are un centru vechi nu foarte mare dar foarte bine conservat. Am luat-o si noi la pas pentru a ajunge la pietre.

Vara, hainele se usuca foarte bine daca sunt pe acoperis...

Si iata pietrele! Mari, albe, multe!

Sa vedem ce este cu turnul:
Sa va arat un truc
Este inclinat? Da

Este inclinat? Acum nu! Senzational!

Atmosfera din piata turnului este foarte frumoasa. Poti sta pe iarba

Sau te poti plimba prin piata

Un fapt demn de mentionat este ca pana si natura ia forma asemanatoare cu cele create de om

Ziua 2
In aceasta zi am colindat prin centru vechi. Strazi inguste, caldiri vechi, cafenele cochete, butique-uri cu suveniruri, tineri, turisti. Mai intai, pentru ca eram cazate foarte aproape de rau, l-am travesat sa vedem si ce este si de cealalta parte:

In pietele spatioase se circula pe jos

Iar pe strazile inguste cu Audi

Cu velo-ricsa

Sau trasura

Au tot felul de magazine
Cu ciolane

Diverse

Magazine de suveniruri

Nici nu ne-am dat seama cum am ajuns iar la rau

L-am traversat

Si trecand pe langa o cladire cu o frumoasa fatada de teracota

Pasi ne-au purtat iar in zona turnului. De fapt... nici nu e asa inalt

Ziua 3
In ziua a treia am mers sa respiram aerul de tara al Toscanei, in drum spre Montevarchi
Am juns in zona unui lac

Unde se putea practica windsurfing

Daca aveai rabdare sa cauti, puteai sa gasesti cate ceva

Ne-am gandit ca putina gimnastica in aer liber n-a facut rau niciodata

Eforturile mele

N-au impresionat pe nimeni

De fapt, se pare ca am fost dezamagirea dupa-amiezii linistite, pentru ca si-au strans lucrurile si au parasit zona

Spre seara am ajuns in Montevarchi. Un oras micut dar foarte dragut

Caini fiorosi pazesc casele

Iart steagul flutura semet

Ziua 4

Va continua...

Google Analytics pentru platforma Blogger

2012-01-12T13:24:00.002+02:00

Daca doriti sa vedeti de unde va vin utilizatorii pe blog (vorbim de platforma Blogger), Google a facut acum lucrurile mult mai usoare. Daca inainte trebuia sa iti introduci tu in pagina html a blogului un anumit cod (adica niste linii de cod) acum nu trebuie decat sa iti introduci codul de utilizator google analytics in campul specificat. Ca sa intelegeti, mai jos aveti niste poze explicative.

Mai intai vedeti de unde va luati codul din Google Analytics (vezi dreptunghiul rosu).

Apoi mergeti in platforma blogger (acolo unde va autentificati) la meniul Setari (vezi dreptunghiul rosu). Ceea ce vedeti este pentru noua interfata de gestionare a blogului.

Urmarind cifrele 1, 2, 3, puteti vedea unde trebuie sa copiati codul ID proprietate web în Google Analytics.

Mai puteti vedea statistici si din interfata Blogger (chiar daca nu aveti acel cod de care vorbeam sau cont google analytics), accesand meniul Satistici( ceva mai sus de maniul Setari de care vorbeam mai devreme), insa datorita modului diferit de abordare a problemei, s-ar putea sa existe mici diferente intre statisticile oferite de Google Analytics si cele oferite de Blogger.

Spor la vizite si inspiratie in utilizarea acestui serviciu!

Join Causes

2012-01-11T00:26:00.000+02:00

De cateva zile sunt asaltata cu rugamintea "Join my cause: Spuneti NU desfintarii serviciului public de urgenta - SMURD".

Prima data am ridicat o spranceana, la a doua am citit tot titlul, a treia oara am zis sa ma interesez si eu sa vad despre ce este vorba.

Urmarind stirile, niste invitati la emisiuni sau o postare intr-un site respectabil (hotnews sau revista22) constat ca nu a fost niciodata vorba despre desfiintarea acestui serviciu ci doar ca SMURD sa nu mai fie singur in palierul serviciul de urgenta, mai exact ambulanta. SMURD are o particularitate: nu face parte din serviciu SALVARE ci din cel al pompierilor. De aceea si pare asa grozav. Si nu doar pare ci si este.
De ce se cearta presedintele cu d-nul Arafat? Pentru ca presedintele vrea privatizare cu orice chip iar Raed nu vrea oricum ci ca reforma sanatatii sa aiba niste intrumente bine definite. Miza sunt aceiasi blestemati bani publici.

Nu sunt eu in masura sa comentez cine are deptate si cine nu. Au amandoi dreptate in felul lor.
Insa mi-as dori, ca atunci cand vrem ceva, sa stim ce vrem. Mai ales cand o facem public :)

Fizicianul, filozoful si chimistul

2011-10-10T16:16:00.003+03:00

Sunt cică, în Romania, niște oameni de valoare care pun la punct alți oameni de valoare. La întrebarea bunului prieten fizician, mai deştept decât filozoful, "cum se face că solidaritatea impostorilor este mai mare decât cea a oamenilor de valoare?", filozoful nu a mai știu ce să răspundă și il apostrofează pe chimist că un merituos doctorand în străinatate nu are loc de un pârlit studiat in Romania. Si are nevoie de doua scrisori (în a doua promite să fie ultima) pentru a puncta acest lucru. Mentionez ca a menționat că nu se așteaptă la un răspuns. Probabil că va dezbate problema, cu bunul său amic, la TV. La fel ca in cazul Herta Muller.
Dohhh!!

PENGUIN CAFE ORCHESTRA - DIRT

2011-07-03T13:18:00.003+03:00

PENGUIN CAFE ORCHESTRA
O trupa excelenta, din anii 80-90.

O 9 mtoda d prescurtare

2011-01-30T15:07:00.007+02:00

Zilele astea, ca si zilele trecute si probabil urmatoarele cercetam fara de grija Facebook-ul. Destinul ma poarta pe o pagina, atrasa fiind de intriganta poza de profil. Ca orice om dotat cu un minim simt de detectiv, citesc si comentariile. Comentarii admirative, la adresa subiectului acelei poze, in cazul nostru, o domnisoara. Printre multe semne de punctuatie, asezate intr-o ordine anume, cum ar fi: --- ‎:X:X:X:X ---, ---:">;;)---, --- :*:*--- descopar ca desi limba pare a fi limba romana, mie imi este foate dificil sa o inteleg:
"si yo fara tn viata mea mik si frumoasa si nebuna:X:*...am grija d el kt pot:D".

Intrigata, investigez mai mult. Subiectul de discutie se invarte de fapt in jurul dorintei arzatoare a domnisoarei X de a isi vedea verisoara(subiectul fotografiei), fapt demonstrat de aceasta succesiune de replici:
"Subiectul:
:)))))))...toate k toate....dar mie dor d tn sa mor ...am innebunit cu cv astea :))
Verisoara:
si mie mi;e mare dor d tn faaaa dilia mea:X:(.....TE IUBESSCCC fa viata mea:X:X:X:X"

Am incercat sa urmaresc tot firul povestii insa limba imi creaza mari probleme. Asa ca renunt, fara sa imi promit sa revin intr-o anumita zi.

V ls cu bn.

Semne bune anul are

2011-01-14T22:54:00.005+02:00

Dupa cum s-a putut vedea, in ultimele luni nu am mai postat nimic.
Acum ceva timp mi s-a recomandat sa nu mai scriu despre lucruri pe care nu le pricep sau la care nu ma pricep.
Am inceput prin a sterge niste posturi despre politica. Si cam atat.

Trecand timpul mi-am dat seama ca a fost un sfat extrem de bun.

De obicei eu scriam despre lucruri care ma deranjau, criticam. Uitandu-ma in jur, cam toata lumea scrie despre ce nu-i convine, ce nu este bine. Pe scurt, toata lumea critica. Ma opresc aici cu explicatia deoarece iar critic in loc sa fac critica.

M-a decis ca de acum incolo nu voi mai avea posturi protestatare.

Astazi voi vorbi despre jocul de mima.

Cu ocazia sarbatorilor, am fost plecata in tara. Intr-una din seri am mers in vizita. Ne adunasem 8 oameni. Gazdele ne-au imbiat cu niste suc, prajituri, alune, placintele etc. Am povestit diverse, am ras, ne-am amuzat si la un moment dat ne-am hotarat sa jucam MIMA.
Ne-am impartit in 2 echipe. Timp de lucru 5 minute. Timp de deliberat: atat cat este nevoie. Am mimat cam 2 cuvinte fiecare.

Seara respectiva, desi la prima vedere nu a fost spectaculoasa, mi-a placut extrem de mult. A fost o atmosfera prietenoasa, nu s-a baut, nu s-a ascultat muzica, nu s-a injurat, nu s-a barfit. Mi-am dat seama (de fapt stiam) ca te poti simti bine cu niste oameni prin simpla lor prezenta, fara alte elemente. Poti fi vesel bucurandu-te de ceilalti, poti sa fii deschis cand ceilalti nu asteapta sa te critice. Din tot grupul, eu eram cea cu vocabularul cel mai slab dezvoltat. Si totusi nu m-am simtit prost, nu mi-a venit sa fug ca nu stiam ce inseama "Apex" sau "Partenogeneza". De "falocratie", auzisem dar nu eram foarte sigura ca stiu ce inseamna. La fel, despre scriitoarea Mary Daly stiam ca este o feminista si atat.

Incheiere:
In viata mea de zi cu zi, trebuie sa demonstrez permanent ca stiu, ca fac multe, ca sunt grozava. Desi nu imi place, mediul in care traiesc eu este unul competitiv, care te tine in priza permanent. Ca sa fac fata, ascult muzica.

Dead Can Dance- Indus HQ

Variabilele si constanta (diverse idei despre cum sa pozezi)

2010-10-25T22:05:00.011+03:00

Vremuri imemoriale
.
.
.
2005...

2007...

2008...

2009...

2010...

To be continued

Despre Comana, jud. Giurgiu, dus - intors

2010-10-10T22:45:00.003+03:00

2 Octombrie 2010.
Draga şoferiţă s-a decis să ne ducă în excursie. Destinaţia, de mult timp plănuită, era Comana, jud. Giurgiu.
Am fost cu 4 masini, 7 biciclete şi 9 oameni.

Această comună se află cam la 45 km de Bucureşti. După ce treci de Jilava, 1 Decembrie şi alte sătuce, lustruite cu nişte vile de sorginte post-decembristă, ajungi aproape de delta Neajlovului. Acolo, unde în urmă cu secole, bravii români înfundau pe turci în mlaştini, acum se găseşte o zonă cu peisaje foarte frumoase şi un bun potenţial turistic.
În centru comunei Comana există un fel de harta turistică care te informează despre ce posibilităţi ai, ca turist, acolo.
Click on the picture to get the full size.

Cu ajutorul acestei hărţi şi al unei doamne amabile de la primarie am reuşit să localizăm zona de unde bicicliştii urmau sa plece în tură.
Ajunşi acolo, posesorii de biciclete au început să scoată, să monteze, să calibreze maşinăriile..

Odata şuruburile fixate, frânele reglate, semnalizatoarele montate şi demontate, s-a pornit la drum...

Cele doua personaje fără biciclete au luat-o şi ele la pas...
Am mers la casa memoriala Gellu Naum

Nu am reuşit să intrăm şi ne-am mulţumit să facem nişte poze de la poartă apoi am plecat înapoi înspre padure

După o plimbare mică prin pădure am vrut să intrăm într-un fel de parc, care avea şi un restaurant dar accesul se făcea pe baza unei rezervării aşa că am plecat şi de acolo.

şi ne-am îndreptat spre mânăstirea Comana.

Vizita în clopotniţă mi-a dat ocazia să fac o poză de paparazzi :)

În incinta mânăstirii Comana există şi un mic muzeu. Un călugar explică curioşilor diverse lucruri interesante despre viata asta si aia de apoi in timp ce deruleaza niste file de istorie.

Am intrat si noi, am facut niste poze si am tras concluzia ca, desi este foarte mic, este bine organizat, interesant

Pe langa costumele expuse (de taran, boier, doamna cu stare) este si o armura

Tablouri cu diverse echipamente de luptatori din evul mediu

Sau planurile manastirii (informatii despre cum, cine , ce a construit pe acolo), ce preoti au slujit etc.
Pe culoarul pe unde intri sunt expuse zeci de obiecte de uz casnic din evul mediu sau mai recente.

În spatele mânăstirii...

Acolo există un loc foarte frumos amenajat, cu podeţe de lemn, multa verdeaţă şi apă

În aşteptarea bicicliştilor şi constrânse de iminenta apropiere a unei nunţi, ne-am decis să aşteptăm prietenii la un restaurant, Vlad Ţepes.
Drumul spre restaurant este "pavat" cu gâşte...muuulte gâşte.

La restaurantul respectiv ne bucurăm privirea cu nişte floricele

sau cu felul cum este amenajat locul

Punctul culminant al zilei a fost oferit de nişte aviatori locali:

Zburau atât de aproape încât prima dată când i-am văzut am crezut că vor intra în clădire. Din fericire, totul s-a terminat cu bine.

Concluzii:
Foarte frumos la Comana, destul de bine amenajat din punct de vedere turistic, însă prea puţin promovat. Cu siguranţă vom reveni pentru că nu am apucat să vedem tot ce ne-am fi dorit să vedem.

Despre 2 Mai - Balchik(ro: Balcic) - dus intors

2010-09-18T14:28:00.030+03:00

Zilele trecute am beneficiat de unul din avantajele muncii si anume concediul. Bugetul redus a determinat un traseu redus, timpul alocat a fost si el scurt. Ca sa facem si mai multe economii ne-am propus sa mergem cu cortul.
Planul initial era un fel de itinerariu de la Gura Portitei la 2 Mai. Ca orice om care nu are de dat banii pe prostii, ne-am tot uitat pe net cum e sa fii oaspete la Gura Portitei si in afara de frumusetea locurilor, am mai citit si despre preturile neafectate de criza, despre regulile interne adica ce nu ai voie: sa mananci mancare in camere, sa campezi . Ai voie,in schimb, sa admiri oricat vrei peisajul.
Acestea fiind citite am renuntat la acest stat in stat si ne-am hotarat sa mergem si noi la Vadu, ca toata lumea care s-a saturat de Vama.

In amiaza zilei de 8 septembrie ne-am urcat bagajele in masina soferului si ne-am indreptat catre Vadu. Din pacate, pe acea plaja nu mai erau decat doi tineri in costume de nunta care faceau acele poze spontane, de dupa marele eveniment, coordonati de fotograf.
Impotrivindu-ne vantului puternic, am reusit sa facem niste fotografii

Descurajate de vantul puternic si de lipsa de civilizatie(a se citi ne era frica sa fim doar noi si serpii in pustietatea aia) ne-am decis sa mergem la 2 Mai.

La 2 mai am instalat cortul...
printre alte corturi.
A doua zi am pornit la o plimbare pe faleza

Dupa o noapte petrecute cu stoicism in vuietele marii ne-am trezit urmatoare zi intr-un alt peisaj.

O mare agitata si un vant care imprastia tot nisipul dar mai putin norii adunati.

Vazand aceste lucruri ne-am hotarat sa mergem la Balchik
In acest oras, desi este in Bulgaria, afaceristii locului s-au adaptat foarte bine, avand meniuri sau anunturi in romana, ospatarii stiu si ei ceva iar strazile sunt pline de masini cu numere de RO.

Dupa un urcus voios spre palatul Reginei Maria

Am intrat in complex si timp de zeci de minute ne-am plimbat prin incinta

Dupa ce am iesit am fost la o plimbare pe faleza orasului

Apoi am revenit in curtea palatului sa fac si niste poze de seara

A patra zi de concediu ne-am decis sa vedem si orasul propriu-zis, cel de pe deal

Apoi am revenit pe faleza

Pauza de OUZO

Si apoi iar admirarea peisajului

Click on the picture to get full size
Click on the picture to get full size

Concluzii
Vacanta a durat 4 zile caci de la Balchik am plecat direct spre Bucuresti.
Despre Vadu nu prea avem ce spune, prima impresie nu este foarte clara.
Despre 2 Mai spunem ca este dragut, linistit, indicat pentru vremurile cand vrei sa te retragi. Relieful insa nu este avantajos, mai ales cand vremea este capricioasa, pentru ca desi are acele coline nu ofera aceeasi protectie ca malul bulgaresc. Ne place 2 Mai, vom reveni dar intr-o perioada mai calduroasa.
Balchik este o statiune in adevaratul sens al cuvantului, nu foarte scumpa daca ne gandim la mancare (poti merge in oras sa iti cumperi) dar cazare este destul de piperata, mai ales in sezon de varf. La jumatatea lui septembrie abia am gasit camera dubla cu 40 leva(1 leva=~2.5 ron). Insa este un loc frumos, cu oameni primitori, descurcareti care stiu sa isi atraga clientii. Si aici vom reveni

The Cranberries sau arta de a sustine un concert

2010-07-25T23:43:00.005+03:00

Si a fost 20 iulie 2010, ziua concertului celor de la The Cranberries.
I-am asteptat 15 ani si pot spune ca a fost cel mai bun concert. O trupa excelenta, ca sound si vocea lui Dolores O'Riordan care suna extrem de bine live. Un public bine pregatit, hotarat sa fie la inaltimea irlandezilor. Dolores a stiut sa isi gratuleze audienta iar publicul i-a rasplatit cu multe apaluze si cor la refrene. Ca sa nu o mai lungesc, cei care nu au venit au ratat o mostra de concert live.

Vulcanii norocosi

2010-06-09T23:15:00.010+03:00

Sambata, 5 iunie 2010 luat prietenii

si indreptat spre Vulcanii noroiosi.
Nu am avut in posesie un aparat foto mai bun asa ca nu am facut foarte multe fotografii:

Pe langa vulcani in schimb este foarte multa verdeata:

Oamenii se relaxeaza sau mediteaza:

Dupa un timp ajungem pe la barajul Siriului:

dupa o scurta conversatie cu soferul

trecem la gandurile noastre

Si oprim mai incolo la o pensiune sa mancam ceva, insotite de o pisicuta

Pe drum am admirat norii, care la munte tot timpul vor fi altfel decat cei de la campie:

La fel si peisajul:

Click on the picture to get full size

In timpul intunericului

2010-05-20T22:37:00.007+03:00

E seara si ne indreptam spre blocul de dormit. La intrarea intunecata in scara, sub bolta de vita de vie, un caine inalt ne agata. Se alege cu o mangaiere pe crestet. Dam sa intram si o silueta cu o voce de peste 60 de ani ne spune: "L-am calcat din greseala.. I-am dat cu piciorul... I-am impins presul mai incolo... Are purici, nu trebuie sa stea in fata.." Eu ma indrept hotarata spre intrerupator sa aprind o lumina, ma intorc spre interlocutorii mei si la vazul straielor preotesti ale siluetei imi vine in cap urmatoarea replica "Ati facut o fapta crestineasca".
Ma intreb daca nu avea macar un carnat in servieta cu cifru frumos asortata cu patrafirul.
Amin

BBB (sau 3 pentru Romania)

2010-05-08T22:20:00.004+03:00

Bucuresti, 24 Aprilie 2010

Dupa ce toate saptamana fusese pe teren, in dimineata aceasta, Bisnitzel se trezi greu. Visase o gramada, despre bani, femei, imobiliare sau cursul valutar. Il visase si pe cel mai bun tovaras al lui care fusese la Paris sa viziteze muzee si care sa intorsese plin de bani si ii povestise cat de frumos se intampla lucrurile pe acolo si cat de degajata este lumea. Mai visase si ca avea cu 5 frati mai putin iar cel mai mare scapase ca prin urechile acului de proces pentru contrabanda pentru ca ministrul de interne tocmai daduse o lege prin care o asemenea fapta urma sa fie pedepsita doar cu mustrare in fata comunitatii. Multe vise, toate ii erau proaspete in minte si cu atatea lucruri in cap nu e de mirare ca era inca buimac. Muzica de la vecini, care nu era suficient de tare sa isi dea seama daca melodia era de la o nunta anume sau era intr-un concert incepu sa il enerveze.

In camera de langa, Bisnitzoaia era preocupata sa inteleaga de ce au scazut vanzarile. O decizie trebuia luata. Daca nu se va implica se duce pe apa sambetei toata osteneala lui Bisnitzoi. Bisnitzoi era in bransa de ani buni si treaba mergea ca pe senile, se intelegea cu toata lumea, cu ucrainienii, cu moldovenii si chiar cu romanasii. Toata lumea vroia sa faca afaceri asa ca nimic macar criza nu parea sa ii puna probleme. Ba mai mult, acum era un moment propice sa isi creasca cifra de afaceri. De ceva vreme il implicase si pe Bisnitzel, care parea plamadit pentru a prelua fraiele de la batran cand el nu va mai putea. Doar ca in mintea lui Bisnitzel un soi de duca sadit de pe vremea cand inca nu avea tricou D&G inflorise. Se simtea neimplinit, isi plangea de mila ca el, pana la varsta asta, nu si-a luat inca o masina fara acoperis, ca nici nu prea se tin scai tipele de el.

Bisnitzel se duse in camera de zi. Lua ultima tigara din pachet si arunca nervos pachetul pe geam. Goli si scumiera si se aseza tafnos la masa. O tintui cu privirea pe Bisnitzoaia si se hotari sa ii spuna tot ce avea pe suflet: ca s-a saturat pana in gat, ca e plictisitoare munca lui, ca nu mai suporta condiile de munca, ca moare de cald cu geaca aia cu 3 numere mai mari, captusita. Macar de ar fi avut si el un birouas cu 3-4 sertare unde sa isi tina tigarile si un scaun. Iarna mai mergea, ca toata lumea poarta haine groase dar acum se incalzise si incepea sa para ridicol in timp ce el vroia doar sa salveze aparentele. Iar oamenii, cei pe care se baza, au devenit prea grabiti si intra la metrou fara macar sa se mai uite la el. Bisnitzoaia era perplexa. Nu de problemele lui ci de riscul ca afacerea sa pice si sa piarda vadul in favoarea altora. Fara sa se gandeasca prea mult, incuvinta ca Bisnitzel sa plece in concediu sa se mai linisteasca. Gandea ea, ca dupa ce va petrece o vara in Spania, la fratii ei, juniorul va reveni cu ganduri mai bune. Iar acum trebuia sa gaseasca o solutie de moment. Cum Bisnitzoi era tot timplul plecat cu afaceri, cum ii place lui sa spuna, trebuia sa faca ea treaba lui Bisnitzel. Se hotara ca urmatoarea zi va fi ea la post.

Asadar, a doua zi Bisnitzoaia apuca decisa geanta cea neagra si incapatoare, marca Lis Vution, o indesa ochi cu produse si pleca la metrou. Pe drum, se gandea ca daca cineva va intreba de Bisnitzel, le va spune ca fiul ei si-a luat ceea ce occidentalii numesc "gap year". Cat despre felul cum va proceda stia tehnica de marketing prin care va atrage cumparatorii. O sa tina marfa in mana, la vedere si se va adresa fiecarui trecator in parte caci ficare client este important si poate sa iti aduca alt client prin recomandare. Va spune clar ce vinde si cu cat. Va declara si tara de provenienta daca va fi intrebata. Pana la urma urmei, stia ca are marfa la un pret atractiv.
Ajunsa la metrou se posta la 10 metri de intrare si incepu treaba: "Tigari ieftine, de care vrei?"

PS: Fictiune sora cu realitatea.

Update 1: 8 Mai 2010: Nimic schimbat, Bisnitzel inca e plecat.

Te respect doar de 8 Martie

2010-02-18T21:11:00.009+02:00

Pe partea din fata toate tricourile baietilor vor avea mesajul de mai sus.

"Ziua Internaţională a Femeii trebuie să fie nu numai un prilej de a copleşi femeile cu flori şi cadouri, ci şi un moment de reflecţie asupra inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi şi a încălcării drepturilor femeilor în societatea noastră pe tot restul anului De aceea, cu ocazia zilei de 8 martie, vă invităm să ieşim în stradă pentru a condamna discriminarea de gen, violenţa domestică, hărţuirea sexuală, diferenţele salariale dintre femei şi bărbaţi şi câteva din stereotipurile de gen."

Ce am scris pana acum face parte dintr-un program sustinut de FILIA şi Asociaţia A.R.T. Fusion împreună cu voluntarii internaţionali din proiectul „Experience Arts for Social Change”.

Cand am primit invitatia de a participa ca voluntar la aceasta actiune, am ezitat deoarece mi se parea prea dur mesajul. Ma gandeam ca sunt si barbati care respecta zi de zi o femeie. Si nu ma insel. Sigur sunt si astfel de barbati.
Pana la urma am acceptat, mai mult din curiozitatea de a participa, nu numai sa ne dam pe forumuri si sa nu facem nimic in acest sens.

Mai tarziu, intr-o discutie, am inteles ca barbatii care nu sunt vizati de aceasta propozitie nu se vor simti atacati si vor afla ca sunt diferiti de ceilalti.

Acum sa revin la motivul acestui post.

In drumul meu spre casa am asistat la doua lucruri:

Eveniment 1:
In metrou, un barbat, brunet, imbracat regulamentar(genul cu salariu mic si sotia casnica sau lucrartoare la banda), cu o fatza nefericita, cu frunte larga isi bea probabil una din berile zilnice. Eu ii arunc o privire iintrebatoare, el nu observa. Dupa ce termina berea da gazele afara(ca berea provoaca asta) pe care eu nu le aud ca am castile in urechi. Dupa care incepe sa plieze cutia de bere, cu zgomotul aferent. Si o face in reprize. 15-20 oameni in vagon, nimeni nu zice nimic. Dupa care personajul se decide sa scurga pe podea ce mai ramasese in cutie. O data, de doua ori. Eu nu ma pot abtine si ii arunc o privire cu subinteles. Se face ca nu pricepe dar pricepe, ca apoi iar scutura cutia, urmarind-mi privirea. Iau decizia sa ma mut in alt vagon la prima statie. Zis si facut. Mai am doua statii. Cand dau sa cobor mai sa ma ciocnesc cu personajul. Probabil ca l-am intrigat destul de mult incat m-a urmarit si in vagonul unde m-am mutat. Pe peron, drumurile ni s-au despartit.

Ce am inteles: ca lumea tolereaza bautul in metrou si nimeni nu zice nimic. Tipic romanesc. Nu ne convine dar induram. Ca nici un barbat nu s-a trezit sa il intrebe pe personaj daca stie ca nu are voie sa bea in metrou.

Eveniment 2:

Tot in seara asta, aproape de locul unde locuiesc mi se intersecteaza drumul cu al unui baiat de maxim 20-22 ani. Eu mergeam in fatza si el in spatele meu, la o distanta suficienta sa ii aud conversatia la telefon. Cu un ranjet in glas ii povestea unui amic, probabil:" Ce ba, a dezvirginat-o varsu' la 11 ani...da ma, la 10-11..." si mai departe nu conteaza discutia ca deja ma revoltasem. Ma intrebam cata libertate a avut fata aceea in a decide daca sa fie sau nu dezvirginata de varul ei.

Traim intr-o lume in care barbatul si femeia se nasc cu drepturi egale si aici se sfarseste egalitatea. Pentru ca niciodata femeia nu a fost si nu este egala in drepturi cu barbatul. NU stiu daca va fi vreodata.

Intr-o lume in care barbatii au decis la un moment dat ca femeia nu este om ci diavol, in care in unele zone inca se mai practica mutilarea genitala pentru ca femeia nu are dreptul sa simta placerea sexului, unii inca mai cred ca e normal tot ce se intampla.

Mircea Dinescu spunea intr-un articol: "Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu." Daca cititi tot articolul veti vedea misoginismul profund al acestuia. Pentru ca este adevarat, femeile fac cariera dar nu mai pot face fatza treburilor casnice. Pentru ca barbatul i-a dat dreptul femeii sa munceasca dar i-a lasat in continuare gospodaria pe cap: copii, masa, casa curata. Barbatul are grija de telecomanda si de gustul prea sarat sau nesarat al mancarii.

Mi se intampla sa vad familia la plimbare: el in fatza, tzantzosh, iar ea aplecata asupra copilului, adunandu-l de pe jos si stergandu-i nasul. Daca celui mic ii este foame:"Mami!", daca barbatului ii este foame: "Nevasta, pune masa". Daca e casa vraiste, ea este o lenesa. Daca ea nu executa un ordin, trebuie corectata si cel mai mai bine se face cu o palma sau un pumn.

Femeile care sunt abuzate fizic nu au unde sa fuga, pentru ca statul are mult prea putine centre de gazduire a acestor femei si nici nu le ofera o sustinere pe termen indelungat, femeia devenind parctic prizoniera casniciei. De cele mai multe ori si familia este complice, fortand-o sa ramana pentru ca altfel se face de ras. Daca decide sa rupa relatia cu cel ce o abuzeaza, nu are unde sa se duca pentru ca de cele mai multe ori casa este a lui sau ea nu are serviciu pentru ca sta sa vada de copii. Este un cerc vicios din care foarte putine femei reusesc sa scape. Daca este violata de sot, politia de cele mai multe ori nu intervine si daca intervine ii da celui vinovat o amenda neinsemnata, lasand victima fara aparare, in casa cu agresorul. Multe femei nici nu reclama aceste abuzuri de frica ca vor fi lovite de partener sau pentru ca nu exista solutii pe termen lung. In ultima instanta, femeia va accepta aceasta situatie, de dragul copiilor sau de frica ca va fi batuta ca a zis ca nu mai poate.

Asist la tot felul de pareri discriminatorii despre femei: ca nu stie sa conduca o masina, ca se pune pe plans in situatii de criza, ca se imbraca roz etc. Probabil ca femeia nu are abilitatile barbatului si invers. Dar acest lucru este variabil si asta nu ii discalifica pe nici unul din nicio competitie. Pentru ca este nevoie de ambele sexe in lumea asta. Fiecare are aportul sau. Trebuie doar sa stim sa il respectam pe celalalt.

Mi-as dori ca femeia sa gaseasca in barbat un partener si nu un posibil asupritor. Mi-as dori ca barbatul sa inteleaga emotia femeii, sa ii aprecieze fiinta si sa nu o mai considere un obiect sexual sau "femeie in casa".
Mi-as dori ca barbatul sa gaseaca vitejia in a apara o femeie sau mai bine zis pe cel in nevoie si nu in a ii aplica corectii. Un barbat care sa poata afirma ca lui ii place rozul, daca ii place, fara a se simti rusinat ca e ca o femeie.

Caci, pana la urma urmei, ce e asa rau in a fi ca o femeie??

Mai jos gasiti invitatia:

"Ziua Internaţională a Femeii trebuie să fie nu numai un prilej de a copleşi femeile cu flori şi cadouri, ci şi un moment de reflecţie asupra inegalităţilor dintre femei şi bărbaţi şi a încălcării drepturilor femeilor în societatea noastră pe tot restul anului De aceea, cu ocazia zilei de 8 martie, vă invităm să ieşim în stradă pentru a condamna discriminarea de gen, violenţa domestică, hărţuirea sexuală, diferenţele salariale dintre femei şi bărbaţi şi câteva din stereotipurile de gen.
Acţiunile se vor desfăşura în zilele de 6, 7 şi 8 martie la metroul Bucureşti şi în pasajele de la Universitate şi Piaţa Unirii. Participanţii vor purta tricouri inscripţionate cu diverse mesaje şi vor împărţi pliante trecătorilor (detalii în anexă).
Iniţiatorii acestor acţiuni sunt Centrul FILIA şi Asociaţia A.R.T. Fusion împreună cu voluntarii internaţionali din proiectul „Experience Arts for Social Change”.
Pentru că este important pentru noi să estimăm numărul de participanţi, vă rugăm să vă confirmaţi participarea până cel târziu la data de 26 februarie trimiţând un email pe adresa cristinmiss@yahoo.com.
De asemenea, vă rugăm să trimiteţi mai departe această invitaţie către alte persoane care ar fi dornice să ni se alăture.

DETALII PENTRU PARTICIPANŢII LA ACŢIUNILE DE ZIUA INTERNAŢIONALĂ A FEMEII
Locaţie: Bucureşti, pasajul Universităţii şi pasajul Unirii, metrou.
Data: 6, 7 şi 8 martie. Voluntarii pot participa în toate cele trei zile sau doar în una sau două din cele 3 zile. Intervalul orar vi se va comunica în apropierea datei de desfăşurare a acţiunii.
Mod de desfăşurare: Se vor forma perechi mixte, fată şi băiat, fata va fi „legată” la mâini cu lanţuri şi îl va urma pe băiat. Perechile vor fi însoţite şi de fete singure care vor împărţi pliante.
Atât fetele cât şi băieţii vor purta tricouri inscripţionate cu diverse mesaje, astfel:
Pe partea din faţă toate tricourile fetelor vor avea mesajul: MĂ RESPECŢI DOAR DE 8 MARTIE.
Pe partea din faţă toate tricourile băieţilor vor avea mesajul: TE RESPECT DOAR DE 8 MARTIE.
Pe spate, tricourile fetelor vor avea inscripţionate fiecare câte unul din următoarele mesaje:
- DISCRIMINARE
- VIOLENŢĂ DOMESTICĂ
- HĂRŢUIRE SEXUALĂ
- PLATĂ INEGALĂ PENTRU MUNCĂ DE VALOARE EGALĂ
- CETĂŢEAN DE RANGUL II
- OBIECT SEXUAL
- SCLAVA FRUMUSEŢII
- ROBOT DE BUCĂTĂRIE
- SCHIMBĂTOARE DE SCUTECE
Pe spate, tricourile băieţilor vor avea inscripţionate fiecare câte unul din următoarele mesaje:
- CAP DE FAMILIE
- BĂRBAT DE STAT
- STĂPÂN PE TELECOMANDĂ
- FACTOR DE DECIZIE

Participanţii vor merge în grupuri de câte 5-7 persoane în locaţiile enunţate la început şi vor împărţi pliante."

Autoportret cu dungi

2010-02-13T22:50:00.002+02:00

Portocaliul norilor

2010-02-13T22:40:00.004+02:00

Pentru ca imi plac norii:)

Ataraxia - Aperlae

2009-11-20T23:28:00.003+02:00

M-am hotarat sa va arat si un altfel de muzica
Muzica neoclasica
Azi va prezint:
Ataraxia
Este o trupa din Modena(Italia).
Componenta:
Francesca Nicoli (voice, flute, cymbals)
Vittorio Vandelli (synth, medieval guitars, vocals)
Giovanni Pagliari (keyboards, harmonizing, vocals)
Riccardo Spaggiari (percussion)
Sunt niste instrumentisti desavarsiti si au o tematica extrem de placuta

Va las sa ii savurati

2009 11 08 Oltchim Gyor ETO End Game

2009-11-12T21:29:00.008+02:00

Duminica 08.11.2009
Impreuna cu o persoana si inca o persoana am plecat la ora 15:00 din Bucuresti spre Ramnicu Valcea unde Oltchim juca meciul 3 din grupa C a Ligii Campionilor la handball feminin.

Mai multe impresii la sofer

A Day Of Warm Rain In Heaven - Samothraki

2009-10-20T21:38:00.003+03:00

Despre Samothraki, Grecia, dus-intors

2009-09-15T14:25:00.073+03:00

Update 1

Constatand un trafic destul de intens pe acest post ne-am hotarat sa mai aducem cateva detalii:

Mai intai trebuie sa stiti cum am decis sa mergem in Samothraki.
Am rugat un prieten care sta in Grecia sa ne recomande o insula unde este liniste si nu sunt romani (pentru ca in general romanii, in concediu, sunt foarte zgomotosi).

Ce trebuie sa intelegeti:
Samothraki este o insula linistita, care trebuie respectata. Nu este pentru etalat tricouri, ceasuri, masini sau alte bunuri nou aparute pe piata ci mai degraba o insula pentru oameni care vor sa stea pe pamant, cat mai dezbracati(vara este foarte cald acolo) si care vor sa se bucure de o natura generoasa. Nu o sa gasiti decat magazine de suveniruri, mancare si strictul necesar.

In postul original(ce apare la sfarsitul listei de informatii de mai jos) gasiti si multe poze.

Si acum prezentarea:

Sunt mai multe trasee de urmat, noi l-am ales pe cel prezentat mai jos(in postul initial) cu gandul ca facem mai putin.
Traseul traverseaza aproape pe verticala Bulgaria. La ora 7 dimineata treceam granita la bulgari si la 15:15 eram in Alexandroupoli.

Cum procedati in Bulgaria: Au indicatoare si in litere noastre, latine dar e bine sa stiti si voi cateva litere chirilice:). Drumurile au in general indicatoare dar luati o harta actualizata. Eventual GPS. Noi nu am avut dar ne-am descurcat.
Nu opriti. Decat daca aveti pana sau va trece pipi. Daca vreti sa opriti, opriti in benzinarii. Populate.
Drumul este in general bun(cat poate fi de bun un drum de TIR-uri), dar sunt si portiuni accidentate(intre Yambo si Elhovo, de exemplu).

Granita Bulgaria-Grecia se trece repede. In Grecia nu este nevoie de rovinieta. Sau cel putin asa a fost in anul 2009.
De la granita Bulgaria-Grecia pana unde faci dreapta de pe autostrada spre Alexandroupoli drumul este un fel de autostrada(viteza croaziera 110-130 km), foarte bine intretinut. Noi am gonit doua ore(si peste 200 KM parcursi) ca sa prindem feribotul.

Alexandroupoli. In sezonul de vara sunt mai multe curse. Spre sfarsitul lui august, dupa amiaza este o cursa la 16:15 (operator feribot - SAOS, programul se poate schimba chiar si de-a lungul unui sezon - cel mai bine va interesati din timp). Cand va luati bilet, intrebati care dintre feriboturi ancorate este cel bun (nu toate feriboturile de acolo pleaca spre Samotraki).

Pretului biletului este de 13,5 E / persoana. O masina costa 55E (soferul se include). Preturile sunt cele din 2009.

Drumul spre Samotraki dureaza 2,5 ore maxim. Feriboturile au bar, se poate sta in interior sau sus pe punte. Pe punte puteti hrani pescarusii (biscuiti, pufuleti etc). Calatoria cu feribotul este foarte placuta.
In timpul calatoriei, timp de aprox o ora pana la ancorarea in Kamariotissa (Samothraki) puteti vedea insula din ce in ce mai aproape sau sa vedeti delfini. Recomand calatoria pe punte.

La coborare este posibil sa sa dati de oameni care va ofera cazare. Al doilea lucru de mentionat este mirosul de pe insula. Miroase a oregano plus o alta planta (nu stiu care). Oricum un miros unic.

In port gasiti un centru de informare foarte aproape de zona unde coborati de pe vapor, unde veti intreba despre feribotul de intoarcere. Este important sa va rezervati din timp loc pe vapor pentru intoarcere. In timpul sezonului, este dificil sa gasesti loc de pe o zi pe alta.

Samotraki are cateva orasele si cateva satuce/catune
harta preluata de pe site-ul acesta

Orasele: Kamariotissa(portul)- vest, Chora(capitala insulei)- centru vest,
Satuce/Catune: Therma(Loutra) - nord, Anno Kariotes si Kato Kariotest, nord spre vest iar in sud veti gasi Lakoma, Daphnes. Alonia este in centru. Mai sunt si alte localitati dar extrem de mici.

Despre cazare. Exista trei feluri de cazare: cort, camere de inchiriat/ pensiuni si hoteluri.
Noi am dat 25 euro pe o camera dubla in extrasezon. Tot in extrasezon puteti gasi chiar si cu 10 euro(in Therma). Insa in timpul sezonului o camera poate sa sara de 60E. Conditiile difera dar toate au un minim. Minimul lor este decent spre-lux la noi:)

Site-ul cel mai cuprinzator(din punctul nostru de vedere) despre Samothraki este Samotraki.com. Vizitati-l cu incredere. Gasiti informatii utile, precum si un inventar al pensiunilor si hotelurilor.
De asemenea vizitati si site-ul userului alpiega. Este un site facut cu mare pasiune si grija pentru tot de inseamna Samothraki.

Plajele: Fiind o insula de tip vulcanic, majoritatea plajelor ori sunt greu accesibile ori nu au nisip ci un fel de pietris dar placut la atingere.

Cea mai buna plaja este Pachia Amos. Nisip galben si fin.
Se afla in sudul insulei si este accesibila dinspre Kamariotissa, se trece prin Lakoma, Daphnes.
Atentie. Este o sosea dificila, cu multe serpentine si pante. Uneori soseaua poate prezenta eroziuni datorita solului. In Daphnes se trece pe o portiune in panta extrem de inclinata si cu un viraj strans in varful rampei(asta la dus, la intoarcere inversati :))

Kipos Beach este cea mai estica plaja. Se poate ajunge si aici cu masina. Se merge pe faleza kilometrii buni iar privelistea este splendida.

Vatos Beach - putin la est de Pachia Amos. Nu am vizitat dar cred ca este inaccesibila cu masina si se ajunge mergand pe jos prin canion. Cred ca se trece prin Hiropotamos(un catun ff mic)

Therma Beach - in nord. Usor accesibila, pietris. Apusuri de soare minunate.

In fond, puteti sa mergeti pe plaja pe toata zona vestica, nordica si estica. In sud, malul este mult mai abrupt, portiuni intregi fiind accesibile doar cu barca/vapor/iaht.

Cascade/ Ape: Cea mai frumoasa cascada este Kremastra Nera(poza nu imi apartine)

Ghria Vatra - in padurea Hristo. Este o succesiune de mici cascade, foarte frumoase
(poza nu imi apartine)

Fonias - La 4,7 Km de Therma se varsa in mare raul Fonias.
Este una dintre cele mai vizitate zone, in sezon intrarea este 1E. Se pleaca de la sosea(pe malul marii unde este si o parcare destul de mare).
Dupa ~40 minute se ajunge la prima cascada(12 m) dupa care este nevoie de ceva experienta in catarare, curaj si incaltaminte potrivita pentru a continua. Drumul este marcat (rosu si albastru, rosu find traseul mai greu). In total sunt 6 cascade, insa drumul este din ce in ce mai periculos).

Zone arheologice: Supranumita si insula marilor zei, "island of great gods" Samothraki pastreaza in nord vestigii ale unui important centru religios, Paleopolis, destul de bine conservate. De aici a fost furata in 1863 statuia Niki (‘Winged Victory of Samothraki’ (also called ‘Nike of Samothraki’). Originalul se afla la Luvru, iar in muzeul de pe insula se gaseste o replica.

Mancare: Cam in toate localitatile gasesti un loc unde sa mananci. Noi am mancat in Therma si Kamariotissa.

Vegetatie: Este o insula destul de arida astfel copacii sunt destul de mici si cu radacini puternice, infiltrate prin toate pietrele. Miroase incredibil a oregano. Dar este un miros care nu va va iesi usor din minte :)

Caprele: Ele sunt o prezenta permanenta. Nu le speriati, nu le goniti. Nu va lasati masinile sub copaci in cazul in care copacii sunt singura sursa de umbra.
Pe insula exista cred sute, daca nu mii de capre care contribuie si ele la mirosul specific al insulei. Nu va speriati, miroase natural.

Legende: Se spune ca Poseidon a privit razboiul troian de pe muntele Fengari (1611 m), al doilea ca inaltime din zona Marii Egee.
Statistici:
Populatie in jur de 2000 locuitori. Oricum iarna multi se retrag in Grecia continentala.
Suprafata: 176 Km patrati. Lungime ~25 Km(est-vest)

*******************************************************
Post original-->
*******************************************************

Nici nu stiu cum sa incep. Am tot felul de idei despre cum sa concep postul despre Samothraki si nu ma pot hotari. Sa il fac pe zile, sa il fac pe locatii...habar nu am.
Poate ca ar fi mai bine sa il fac pe zile. Detaliile vor fi puse in alt blog probabil.
Buuunnn..
Sa incepem!

Ziua 0,
sau mai bine zis ziua 1 ca sa incepem cu ceva concret.
Dupa un somn de nici 3 ore suna ceasul. Este ora 3 dimineata. Trebuie sa ne trezim ca vine masina sa ne ia la 4. Singura motivatie pentru care ma urnesc din pat este faptul ca plec in concediu.
Drumul este Bucuresti - Giurgiu - Ruse – Razgrad – Targovishte – Omurtag – Yambol – Elhovo – Topolovgrad – Svilengrad - Orestiada - Sufli - Alexandroupolis - Samothraki.
La 5 plecam. Ajungem destul de repede la vama unde stam aproape 1 ora.
La 7:20 am intrat in Bulgaria. Despre aceasta tara nu o sa scriu si nu o sa fie nici o poza pentru ca este o tara trista, cam pustie, cu un popor sarac si cumva brut. Pana si limba lor parca spune ceva despre ei prin felul cum se pronunta, cumva imbufnat si parca agresiv.
La ora 13:05 trecem granita la greci. la ora 16:00 trebuia sa fim pe feribot.
Noroc cu drumurile grecilor, drumuri bune, drepte si largi.

la 15:11 intram in portul Alexandroupolis:

Feribotul pe interior:

Feribotul pe punte:

Am citit si noi ca "trebuie" sa avem biscuiti la noi ca vin pescarusii sa iti culeaga din mana

Insula SAMOTHRAKI se vede din Alexandroupoli dar abia acum o vedem si noi ceva mai bine. Drumul dureaza 2h-2,5h

Marea are culoarea cernelei...

Ne-am apropiat de insula:

Pescarusii insulei deja ne-au intampinat.

Vedem pentru prima oara portul Kamariotisa:

Si pe cei care asteapta sa plece cu acelasi feribot spre Alexandroupolis.

In schimb, noi ne uitam deja la soseaua care ne va duce in Therma

In Therma ne-am cazat la pensiunea Arabia Maria.
contact

Ingrijita de Filo (mama Mariei care joaca table in Kamariotisa :) )

Seara am tras o tura prin Therma, sa luam contact cu bucataria greceasca (full-contact cu katziki-capra noastra).
Grecii se uita la televizor, mai tarziu am aflat ca erau alegeri.

Ziua 2
Ne-am hotarat sa mergem la Kipos Beach, in capatul estic al insulei.

Caprele stau in copac, se protejeaza de soare (nu este indicat sa lasi masina sub un copac, cataratoare neinfricate, se vor urca pe masina).

Drumul pe insula pana la Kipos Beach se desfasoara pe faleza si nu merge sa faci poze din masina unei asa privelisti, asa ca ne hotaram la intoarcere sa ne oprim.

Caprele sunt si ele pe plaja...

Umbla dupa verzi...

..si uscate

Inapoi in Therma, ne hotaram sa mergem in padurea Christos, care se afla pe traseul spre Ghria Vatra

Vedem si o soparlita...

Continuam cu Ghria Vatra...

Ziua 3
Fiindca ploua, ne-am hotarat sa mergem la o plimbare prin Kamariotissa.
Strazi inguste, dar incapatoare,

Iti mai iei un suvenir,

Iei si masa,

Faci o poza,

Sau pur si simplu te plimbi pe malul marii...

Apoi ne hotaram sa mergem in Chora, capitala insulei.

Exista un loc de unde poti vedea orasul in ansmblu.

Se pot vedea ruinele vechii Chora,

Soseaua pe care am venit

Si feribotul, in cursa lui obisnuita,

...Ne intalnim cu doi prieteni buni...

Ne-am intors acasa. Ploaia si-a facut iar aparitia si dupa ce s-a oprit am iesit iar la plimbare.
Peisajul s-a schimbat
A Day Of Warm Rain In Heaven

Am mers pe plaja de langa Therma.

Curcubeul era acolo...

Ziua 4
Zi ploioasa, n-am indraznit sa mergem decat un pic pe seara in Therma sa mancam ceva.

Dar pana la urma am mers tot in Kamariotissa sa mancam

Iata meniul acestui local(click on the picture to get full size)

Ziua 5
Pentru ca ziua 4 a fost mai linisita ziua 5 a fost una plina si o sa vedeti de ce!
La inceput am luat la picior drumul spre Anno Kariotes.

Observam vegetatia...

Mancam ce gasim pe drum (nuci, smochine, mure)...

Facem poza clasica...

Apoi mergem spre Lakoma.

Lentila obiectivului...

...este atrasa insa de vietatile de pe acolo

Si de domnul Vanatorescu

La intoarcere o luam un pic pe jos sa vedem peisajul.

Apoi ajungem la Pachia Amos, cu minunata ei plaja.

Nisipul e minunat...

Apa,curata si limpede...

Dupa o baie ni se face foame si ne hotaram sa mancam la o taverna de pe drumul dintre Kamariotissa si Therma
Am poposit la Dimitri, psaras Dimitri, unde ne-am comandat crab.

Ziua 6
Azi ne-am propus sa mergem la Sanctuarul Marilor Zei sau Paleopolis, cum este marcat pe harta.
Drumul spre sanctuar incepe urcand o panta usoara...

Trecem pe langa doua turnuri din perioada medievala...

Apoi printr-un fel de padurice foarte frumoasa...

Unde dam iar de capre

Si ajungem in sfarsit la situl arheologic...

Dupa aceasta incursiune in istorie, ne indreptam iar spre Pachia Amos, unde ma incumet sa ma urc pe deal pentru o vedere panoramica.

Ziua se termina cu o vizita in portul Kamariotissa, unde poposeste un feribot.

Ziua 7
Aceasta zi a fost una cu nori intre cer si pamant dar ne-am incumetat totusi sa mergem pana la Fonias (ucigas in greaca).

Incepe ploaia si ne hoataram sa ne intoarcem. Pe sosesea ne mai oprim sa facem niste poze.
Panoramice...

Atentie, trec capre!

si soferului...

Urmatoarea destinatie este Fonias Tower.

Ziua 8
O zi ploioasa, cu mici pauze.
Pe drum spre Kamariotissa...

Kamariotissa, am jucat table vreo 3-4 ore.

Si ne incheiem ziua iar la Dimitri, ca sa mancam

Ziua 9
Este ziua in care parasim insula Samothraki. O zi insorita, cu vantulet ce adie usor, o temperatura placuta.
Incercam iar sa mergem la Fonias si de data asta reusim sa ajungem la prima cascada.

Cum feribotul era la 13:00 trebuie sa ne luam bagajele si sa mergem in port.
Cu inimile stranse parasim aceasta insula minunta.
(click on the picture to get full size)

Bye bye, Samohraki!!

Un joc de table face sa treaca mai repede timpul...

In Alexandroupolis ne cautam un hotel pentru ca planul era sa nu traversam Bulgaria pe intuneric si era deja ceasul vreo 15:30. Lasam bagajele la un hotel si purcedem la plimbare si cu scopul de a gasi in loc unde sa mancam.

Ziua 10
Este ziua in care ne-am intors. Am plecat la 12:00 pe acelasi traseu, la 14:00 am trecut repede granita si la ora 21:10 intram in Romania. Am facut un mic ocol sa luam cocosul de la Oltenita si la 00:00 eram acasa. Huh!!

Concluzii:
Drumul cu masina este recomandat daca vrei sa ai mobilitate pe insula. Este destul de mare, cam 25 km in lungime.
Samothraki nu este o insula de fitze. Daca vreti un nisip fin sau restaurante de lux mergeti in alta parte, poate Santorini.
Trebuie sa calculezi o zi de stat in Alexandroupolis in cazul in care nu prinzi feribotul.
Ca mancare recomand cu caldura saganaki cu vinete, este delicios si neaparat la inceputul fiecarei mese, comandati o salata greceasca!

O excursie frumoasa, pe o insula oarecum atipica fata de ce stim noi ca vegetatie si relief. Caprele te intampina la tot pasul.
Ne-a placut, poate reusim sa o revedem...
PS: Pozele au fost facut cu un NIKON D80, thx to Emi G.

Lucruri paranormale. Se intampla in Romania

2009-08-11T22:20:00.010+03:00

OTV are un concurent serios. Acum senzationalul este pe 2 canale. Aviz amatorilor!

Eveniment:

"Cand m-a lovit ... mi-a sarit ochiul din cap in palma, dar l-am pus la loc."

Senzational.
Cred ca n-a durut mai tare ca o piscatura de tantar.
...
...

Orasul contrastelor si un pic de responsabilitate

2009-08-11T21:18:00.013+03:00

Bucuresti este un oras al contrastelor. De orice fel.
Scurta trecere in revista:

Fire Club. A devenit din ce in ce mai periculos sa umbli pe strazi. Daca nu iti cade o caramida in cap poti sa cazi tu in groapa. Strainii zic ca e misto. Pentru 2 zile, cred si eu.

Pe de alta parte vedem cum minunatul si noul magazin Cocor se inalta falnic dintre ruinele fostului mic Paris, acum doar Bucuresti

Ce inteleg unii?

Ce inteleg eu?

PS: Imaginile au fost surprinse in Bucuresti in data de 09.08.2009 chiar in ziua cand mi-am facut abonament la Metrorex fara o zi pentru ca aparatul unde am validat abonamentul era trecut cu o zi mai devreme decat trebuia sa fie. Doamna de la casa de bilete si-a declinat responsabilitatea. Sa o credem. Pentru ca in Romania NIMENI NU ISI ASUMA RESPONSABILITATEA.
O zi buna va doresc :)

Ofelia Rauh - Am sa plang iubite

2009-06-14T00:55:00.001+03:00

Pentru ca este o melodie frumoasa si ne place

Ocna Sibiului - 6 - 8 iunie 2009

2009-06-13T00:33:00.026+03:00

Luat prietenii

si...

Dupa o calatorie cu trenul

Am ajuns la Ocna Sibiului.

Lacurile Exterioare

Cu apa cea sarata

Ca sa va faceti idee de cat este de sarata, iata cu ramane pe piele dupa ce te usuci

Lacul cel mare este amenajat pentru turism cat de cat

Dar are si un aspect foarte rustic

Cu miros de musetel

Si inca ceva

Natura este foarte frumoasa pe dealurile in care s-au scobit acele lacuri

Chiar foarte frumoasa

Seara este la fel de frumoasa

Concluzii:
Apa sarata si namol. Daca te intereseaza. Locuri de mancat nu prea multe... sau cel putin noi nu prea am gasit, preturi destul de mici. O multime de pensiuni mai mult sau mai putin scumpe. Oricum, gasesti cazare si la pensiuni dar si la localnici. Au si un fel de centru de tratament care este amenajat intr-o cladire extrem de frumoasa si beneficiaza de un spatiu generos cu 3 piscine denumite Horia, Closca si Crisan dar care contin apa sarata naturala. Viata de noapte aproape zero, exista doar un singur club - Masters. Nu am fost, nu pot da detalii.
Pentru aproximativ 2 ani, Lacurile Exterioare(cu exceptia celui mare) vor fi inchise pentru a fi reamanajate.
Recomand:
Loc bun de trandaveala si de relaxat mintea.

Richard Bach - "Pescarusul Jonathan Livingston"

2009-03-16T21:34:00.005+02:00

Comentariu editurii Humanitas:
"Pescarusul Jonathan Livingston" este, dupa "Micul print" cea mai citita parabola moderna. Nu, nu e important ca povestea vorbeste despre ordine si dezordine, despre conformism si disidenta, despre cardul care caraie si solitarul care tace si zboara. Nici relatia maestru-discipol despre care nu mai ramane aproape nimic de spus dupa ce citesti cartea nu e cel mai important lucru in aceasta istorie si nici exemplara lectie de libertate pe care o primim. Important este insa felul in care raspunde pescarusul Jonathan la nedumerirea tanarului sau prieten: „
"...Nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai au incercat sa te ucida." Cititi raspunsul pe care il primeste invatacelul si veti descoperi sensul parabolei si ceea ce e cu adevarat important in ea. Cartea este dedicata „"adevaratului Pescarus Jonathan care traieste in noi toti". Ramane sa verificati dumneavoastra daca "„noi toti" meritam dedicatia.

Aceasta este prezentarea cartii.

In continuare voi scrie un pasaj din carte:

"Zilele treceau şi Jonathan îşi dădea seama că se gândea tot mai des la locul de unde venise, la Pământ. Dacă pe vremea când trăia acolo, ar fi ştiut măcar o fărâmă din câte ştia acum, viaţa ar fi avut o altă semnificaţie. Stătea pe nisip şi se întreba dacă există vreun pescăruş, acolo, pe Pământ, care încearcă să evadeze din limitele sale, să vadă sensul zborului, dincolo de folosirea acestuia ca un simplu mijloc pentru a ciuguli o fărâmitură dintr-o barcă de pescar. Ba poate că unul dintre ei a şi fost Proscris pentru că a îndrăznit să spună adevărul în faţa întregului Stol. Şi cu cât îşi exersa mai mult bunătatea, cu cât încerca mai mult să cunoască natura iubirii, cu atât mai mult dorea să se întoarcă pe Pământ. Pentru că, în ciuda trecutului său singuratic Pescăruşul Jonathan era sortit să fie dascăl. Îşi manifesta iubirea împărtăşind cunoştinţele lui, oricărui pescăruş care dorea să cunoască adevărul.
Sullivan care era acum în stare să zboare cu viteza gândului şi care-i ajuta pe ceilalţi să-i pătrundă tainele, se îndoia.
“Jon, tu ai fost Proscris odată. De ce crezi că unul dintre cei care te-au proscris atunci te-ar asculta acum? Doar înţelegi adevărul proverbului: “Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe”. Pescăruşii de la care ai venit stau pe pământ cârâind şi luptându-se între ei. Sânt la o mie de mile de paradis - şi tu vrei şă le arăţi paradisul de acolo, de jos! Jon, ei nu-şi văd măcar vârful aripilor! Stai aici! Ajută-i pe noii veniţi de aici, pe cei care sânt destul de sus ca să priceapă ce ai tu de spus”. Tăcu o clipă, apoi spuse: “Ce s-ar fi întâmplat dacă şi Chiang s-ar fi întors în vechea lui lume? Unde ai fi tu astăzi?”
Ultimul argument fu hotărâtor. Sullivan avea dreptate. Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe.
Jonathan rămase să lucreze cu noii veniţi; toţi erau inteligenţi şi învăţau foarte repede. Dar vechiul sentiment reveni; nu putea să nu-şi spună, că poate pe pământ era vreun pescăruş care ar fi în stare să înveţe. Ar fi înaintat cu mult mai repede pe calea desăvârşirii, dacă Chiang ar fi venit la el, în ziua în care fusese Proscris.
“Sully, trebuie să mă întorc”, spuse el, într-un târziu. Elevii tăi merg bine. Te pot ajuta ei însuşi să răzbeşti cu noii veniţi”.
Sullivan suspină, dar nu se împotrivi. “Îţi voi duce lipsa, Jonathan” - acestea au fost singurele lui cuvinte.
“Ruşine, Sully!” îi spuse Jonathan cu reproş, “nu te mai purta prosteşte! Oare ce exersăm în fiecare zi? Dacă prietenia noastră depinde de spaţiu şi timp, atunci în ziua când vom învinge în sfârşit spaţiul şi timpul, ne vom fi distrus şi propria noastră frăţie. Dacă învingem spaţiul, rămânem numai cu Aici. Dacă învingem timpul, rămânem numai cu Acum. Şi între Aici şi Acum, oare nu crezi că ne-am putea vedea din când în când?"

Trecutul nu poate fi influentat iar viitorul este incert.
Concluzia este ca prezentul conteaza.

In caz ca va decideti sa cititi cartea asta, va urez lectura placuta.

Oltchim Ramnicu Valcea sau handbalul la el acasa

2009-03-15T22:33:00.025+02:00

Oltchim Ramnicu Valcea.
Asa se cheama echipa de handbal din modestul oras Ramnicu Valcea. Dar acest oras gazduieste una dintre cele 4 echipe ale Europei. Da, domnilor, ati citit bine. In aceasta seara, Oltchim a invins formatia Buducnost T-Mobile si s-a calificat in semifinalele Ligii Campionilor la handbal feminin!

Handbalul este un sport frumos. Un sport in care valoarea individuala este strans legata de jocul de echipa iar jocul este dur dar in limitele regulamentului. In acest sport nu veti vedea niciodata injuraturile de pe stadioanele de fotbal iar suporterii isi sustin frenetic favoritii fara sa arunce cu scaune pe teren.
Este un sport care se joaca pana in ultima secunda si non-combatul nu poate exista. Nu veti vedea niciodata pe un teren de handbal o tactica anti-joc sau trageri de timp. Regulamentul specifica clar cat poate dura un atac iar in cazul in care arbitrul fluiera o neregula jucatorul sanctionat se supune imediat deciziei arbitrului, fara comentarii sau gesturi, fiind oligat sa lasa mingea acolo unde era in momentul fluierului. Daca se intrerupe meciul, din diverse motive, cronometru este oprit. Toate regulile hanbalului sustin jocul si pedepseste iesirile nervoase ale jucatorilor. Fair-playul exista cu adevarat in acest sport.
Revenind la Oltchim Ramnicu Valcea, aici evolueaza peste 3/4 din echipa nationala feminina a Romaniei. Dintre jucatoarele emblematice pot fi numite Steluta Luca(Lazar), Adina Fierea (Meirosu), Narcisa Lecusanu si portarul Luminita Dinu(Hutupan). Din cauza neplatilor la timp de la Rulmentul, in tabara valceana a sosit si viitorul lider al echipei Romaniei, talentata Cristina Neagu.
Cu un lot numeros si foarte valoros, Oltchim spera sa invinga una din cele doua formatii care ii pot fi adversare in aceasta faza a competitiei. Dupa jocul cu Gyor, care va stabili ierarhia grupei, Oltchim va infrunta pe Hypo Niederösterreich(Austria) sau Viborg HK(Danemarca). De notat ca la Viborg joaca una dintre cele mai buna marcatoare din lume, Grit Jurack(Germania, inter dreapta). La Viborg evolueaza de ceva ani si Cristina Varzaru(extrema dreapta).
Marea dezamagire a acestei runde consider ca este Ikast care are in lot pe coordonatorul de joc al Norvegiei(campioana europeana en-titre), Gro Hammerseng, pe Katjia Nyberg(Norvegia, inter stanga - desemnata MVP la campionatul mondial din 2007) precum si pe Isabel Blanco(Norvegia, pivot). Din pacate aceasta formatie nu a reusit sa acumuleze nici un punct in cele 5 partide disputate.

Acestea fiind zise, mie nu mai imi ramane decat sa spun felicitari acestei echipe si mult succes in continuare.

Bafta, fetelor!

Despre tristete, compasiune si un zambet

2009-03-10T21:26:00.005+02:00

In seara asta eram hotarata sa scriu despre tristete. Ca am simtit tristete. Dar acea tristete nu imi apartinea. Era legata de lume in general. Cateodata ascult muzica nepotrivita. Starea se tragea de la melodia "Ciao amore, ciao" cantata de Dalida. O poveste stranie se leaga de aceasta melodie. Dar nici povestea asta nu avea legatura cu mine ci cu Dalida si Luigi Tenco.
Revenind la tristete. Simteam o tristete care nu imi apartinea. Nu o puteam explica. Povestea care vreau sa o scriu acum incepe de la drumul meu spre casa. Eram pe strada, pe trotuar, si ma gandeam la ale mele, la starile mele. Eram cufundata teribil in ganduri. In stanga mea masinile parcate. Deodata un personaj se iveste dintre masini. Un barbat pe la vreo 45-50 ani cu fata rotunda cu un palton saracacios ce acoperea un trup candva robust. O punga plina cu nimicuri ii atarna in mana stanga. Fesul de pe cap nu reusea sa ascunda o claie de par aproape alb dar bogat. Barba mare ii incadra fata ovala, chipul ii parea linistit. Acest om iese brusc dintre masini in fata mea si imi zice cu o voce clara: "Esti buna sa...?". Nici nu l-am lasat sa termine ca eu am iutit pasul. Ma speriase. Din toata linistea mea aparea aceste personaj ciudat, mult prea aproape de mine. Il depasesc. Aud in spate: "Huh, asta nu-i buna...". Si o mai fi zis ceva dar eu eram deja la 10 metri. Ma opresc intrigata si sa imi revin. De ce m-am speriat atat? Ca doar nu m-a amenintat, nu mi-a dat cu parul in cap, m-a intrebat daca sunt buna. Ma uit inapoi. Vreau sa ma intorc sa ii dau bani. El deja ma abandonase si se grabea spre un taxi care parca sa cerseasca ceva de acolo. Ma uit lung... Dupa cateva tentative de a il aborda pe taximetrist, care s-a si facut ca da peste el doar, doar l-o izgoni, se intoarce spre locul unde eram eu. Eu ma intorc si iar ma grabesc. Nu stiam ce sa fac. Era bine ca vreau sa ii dau bani? Criza mea financiara se batea cu criza lui. Renunt. Intru in farmacie. Comand ceva. Scot mai multi bani decat aveam nevoie, hotarata sa ii dau bani daca mai era pe afara. Ies din farmacie si il vad iar aproape de locul initial. Ma indrept spre el fixandu-l cu privirea sa vad in el. Nimic. Acelasi chip linistit. Ma apropii. El ma intreaba iar: "Doi lei, doi lei...". Eu ii raspund cercetandu-i ochii: "Am 10" Si ii pun banii in mana acoperita de o manusa fara degete. Imi raspunde: "Nu credeam, nu credeam...".
Eu, in general, nu dau bani barbatilor cersetori. Pentru ca am imaginea barbatului care intreaga viata a dat cu pumnul in masa si a facut pe dictatorul si la batranete se agata de bratul femeii robotite toata viata dar care, pe masura ce imbatraneste, incepe sa aiba tendinte de masculinitate, ii creste barba, se indeasa si trebuie sa aiba grija de el si mai si reuseste. Dar aceste cersetor nu era ca toti ceilalti. Nu stiu sa explic de ce. Pana la urma urmei, banii dati de mine nu fac decat sa ii prelungeasca agonia, nicidecum sa il salveze. Dar nici eu nu pot face mai mult. Am un egoism care ma impiedica sa fac prea multe pentru ceilalti. De aia spun eu cateodata ca mi-e frica ca imi pierd compasiunea. Pentru ca omul se naste bun si frumos. Si zambetul este cel mai important. Probabil ca si personajul meu o sa adoarma zambind in seara asta..Somn usor!

De ce nu ne (mai) place Romania

2009-03-05T00:45:00.011+02:00

Nu ne (mai) place in Romania pentru ca:

-unul cu ceafa groasa si ochelarii proptiti pe frunte ne apuca de obraz intr-un dispret total reprosandu-ne ca nu i-am raspuns la fluieratul lui facut cu intentia de a ne intreba ceva de la o distanta de 50 m;

-ca o doamna, ce abia ca nu a dat peste noi si ne urca un pic pe capota in timp ce dorea sa iasa de pe o straduta, isi azvarle din masina piciorul stang intrebandu-ne: - "Ce gâţii mătii vrei?";

-ca unuia ii vine sa scuipe si se gandeste ca cel mai bine e sa scuipe pe cel ce se apropie de el;

-ca o punga de plastic este mult mai utila pe strada decat in cosul de gunoi, pentru ca masina personala, sa ne intelegem, nu este cosul de gunoi al nimanui;

-ca daca vrei sa schimbi niste banii si te duci la o taraba si pui intrebarea: -Aveti sa imi schimbati 50 RON?" iti raspunde "- O p*la nu vrei?";

-ca daca ceri un foc sa iti aprinzi o tigara poti sa te alegi cu replica "Du-te in p**da matii";

-ca pe scara rulanta stam pe unde ne vine desi Metrorex incearca sa ne educe prin mesajele de pe monitoarele de pe peron;

-pentru ca Realitatea, dintr-un post decent, de nisa, a devenit cel mai isteric post de stiri;

-pentru ca la prezindentiale suntem obligati sa votam tot pe aia de acum 15-20 ani si ne vine sa vomitam cand ii vedem ce tupeu fantastic au sa ne asigure ca s-a intinerit clasa politica;

-ca pute pe strada a canal;

-ca de acasa pana la serviciu ne murdarim pantofii desi mergem numai pe trotuar;

-ca unii se intreaba de ce exista parizer pe piata. pai ca sa il manance cei carora ai de sus le dau salariile alea de mizerie bietilor muncitori(thanks to A.);

-ca BCR ne ia comisioane peste comisioane si se plange ca a facut munca patriotica 17 ani cand intrebam de ce mai platim si comisionul ala cu care le aparem restanti desi noi stim ca avem rata aia de platit;

-ca doamna de la magazinul de langa bloc este vesnic nemultumita si isi tuguie buzele a sictir si ne strica toata ziua;

-pentru ca la Steaua nu rasarea soarele fara finul Radoi si acum nu mai rasare in toata Romania de cand a plecat la arabi;

-ca suntem o tara de plictisiti si nefericiti care ne uitam la capra vecinului si ne dorim sa crape si aia, ca a noastra e dusa de mult;

-ca nu ne mai place verdele si in locul lui punem griul betoanelor;

-ca nu suntem in stare sa zambim gratuit;

-si or mai fi si altele dar deja ne-am saturat sa le enumeram...

Starea natiunii este jalnica. Mai schimbam ceva sau schimbam tara?

Despre dependenta si generozitate

2009-03-02T00:49:00.004+02:00

Am o gramada de idei despre care as vrea sa scriu pe aici. Doar ca le pierd pe drum. Pana sa ajung in fata computerului, le uit. Inconstanta este una dintre constantele mele. Imi propun tot felul de lucruri animata de diverse sentimente, emotii, ganduri, intamplari si nu mai apuc sa le scriu.
Aceste post este si el determinat de un eveniment. Nu o sa scriu despre eveniment ci despre sentiment.
Eu am invatat din experienta proprie si din contactul cu diversi oameni ca este bine sa respecti spatiul celuilalt. Este extrem de important sa nu sufoci. Am fost acuzata de sufocare, am acuzat de sufocare. Cel mai rau lucru care il poate pati un om in relatia cu celalat este dependenta de cineva. Mai exista si dependenta de ceva dar nu ea face subiectul acestei postari.
Dependenta de cineva este ca atunci cand tu, ca persoana, ca om, nu poti trai prezentul decat in prezenta cuiva, a acelei persoane. Ai nevoie de prezenta fizica, de emotia celuilalt. Vrei sa ii patrunzi gandurile si apogeul este cand iti doresti sa fii in gandul celuilalt. Si nu oricum, ci determinandu-i existenta prin tine.
Asa departe se poate ajunge si daca se ajunge aici deja ai o problema. Ca omul de langa tine nu mai este el. Omul devine jucaria ta pentru ca tu vrei sa il determini.
Asa ceva nu se face. Intra in patologic. Devii atat de isteric incat tinzi sa il manipulezi. Omul acela poate ceda ispitei de a iti face pe plac incat isi se va ignora pe el pentru a nu te ignora pe tine. Si atunci unde mai este frumusetea unei relatii? Cine mai este real? Tu ca il manipulezi sau el ca nu mai este ceea ce a fost?
Este dificil sa pastrezi in termeni buni o relatie. Probabil ca de aia oamenii celebreaza 10 ani, 20 de ani sau 50 de relatie. Sau poate doar 1 an?:) Poate pentru ca au reusit sa nu sufoce? Pentru ca au inteles ca a iubi pe cineva inseamna a fi langa? Si voi continua cu un citat din ce a gandit Jorges Luis Borges:

"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete ... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului..."

Am scris acest citat pentru ca este simplu de inteles. Eu nu inteleg multe lucruri si probabil ca mai sunt si altii ca mine si daca cititorul meu nu imi intelege gandurile, las pe Borges sa vorbeasca. Prima idee a citatului are legatura cu ce am scris mai sus, urmatoarele aduc completari sau o intaresc.

Cititorilor mei.
Bucurati-va de cei de langa voi lasandu-i sa fie ei. Acceptati-i asa cum sunt. Fiti generosi. Veti primi inapoi inzecit.

Sa fiti iubiti:)

"Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt."-Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

Postare noua

2009-02-27T21:15:00.003+02:00

Pentru ca am intalnit un om nou:

Am descoperit o formatie noua.

Am descoperit lucruri noi.

Am experimentat ceva nou: sa initiez.

Am descoperit intrebari noi:
De ce nu poti pune un sentiment intr-o farfurie?(thanks to A.)
Roua e vie? In zori face oua?(Asa spune intr-un vers).

Am descoperit ca am Luna in Taur ceea ce imi ofera o nevoie de material, de stabilitate.

Si stiu ca multe lucruri imi par noi.. Numai eu trebuie sa ma schimb, sa fiu receptiva la nou. Ceea ce e greu.

Noutatea este descrierea acestui inceput de an.

Dar pot spune ca am un inceput de an bun. Ceva nou si asta.

Pilda

2008-11-09T21:02:00.001+02:00

Cineva se plangea ca nu are pantofi pana a intalnit un om fara picioare.

Despre Viena, Austria, dus-intors

2008-11-06T23:30:00.062+02:00

Zbor pentru prima data cu avionul. Emotii mari. Si nu pentru ca se prabuseste avionul ci ca ma prabusesc eu fizic din cauza de prea mult G-force sau nu stiu ce tromboza citita ca documentare. M-am documentat si cu ce aparate zbor
Decolez cu un Fokker 100 si aterizez cu un Airbus A321. Avione mari, mai ales Airbus A321( asta are cam 200 locuri din ce am calculat eu).
Miercuri, Ziua 0, Ora 20:45.
Ma imbarc. Ne plimba avionul pe pista vreo 2-3 km si mi se parea floare la ureche. La un moment dat se opreste. 20:55... Aha. Abia acum o sa decoleze. Si asa e. Ambaleaza cum nu m-am abalat eu niciodata. Wow.. inghit in sec. Incet, corpul se obisnuieste cu viteza. Simt tot asfaltul pe care ruleaza. Incepe se sa ridice si la un moment dat simt o usoara coborare si zdruncinaturile de la sol aproape ca dispar. Aha, sunt in aer! Huh...n-a fost asa rau.
In avion, lumea calma. Iau exemplu de la ei. Dau sa rasfoiesc ziarul. N-am chef. Stewardesele incep sa aduca mancare si sucuri. De treaba astia de la Austrian Airlines. Eu deja ascult in casti ceva muzica si 1h:45 trece cat ai clipi. In timp ce avionul lasa botul in jos pentru aterizare, in casti rasuna MOZART - Eine kleine nachmusik. Nimic mai potrivit! Doar mergem in orasul unde micul Mozart a sustinut primul sau concert la Palatul Schonbrunn. Avea sase ani. Aterizare fara incidente. Primul pas trecut cu bine.
Pe pamant austriac e bine. Multa ordine si disciplina. Civilizatie.
Ne indreptam catre locul unde o sa stam cam 10 zile. Greu cu parcatul. Ca la Romanica. Dar acolo daca nu gasesti te plimbi cu masina pana la marginea bitircului(habar nu am cum se scrie) ca acolo nu parchezi unde iti trazneste. Amenda este 80 E pentru parcat cu roata pe linia de demarcatie. Daca ai parcat unde nu e voie sau in dreptul unei cai de acces poti sa o ridici a doua zi dupa ce te duci dupa ea si platesti de te ustura. Gasit loc, parcat masina, urcat in apartament. Bloc vechi dar foarte ingrijit, fara mansarde sau subsoluri puturoase.

Joia.16/10. Ziua 1. Prater.
Trezit, mancat, lenevit, mancat, mers in marele parc de distractii Prater.

Frumos amenajat, nu m-am dat in nimic. Senzatiile tari, de genul asta, nu sunt de mine. Acolo dam de vorbitori de limba romana. Nu-s romani ci sarbi. Stefan(care manevra o masinarie din aia de te da peste cap) a trait cu o romanca 3 ani. Acum romanca nu stim unde traieste caci l-a parasit pe Stefan. Mai incolo, la American Hot-Dog este o doamna de vreo 42 ani care sta de 26 de ani in Austria. Zice ca la batranete se retrage in tara ei. Tot mai bine e acasa. Ambii vorbesc excelent romaneste.

Vineri.17/10 Ziua 2. Mers in Donauzentrum.

Un fel de mall. Doar ca nu am vazut parada de moda si de bijuuri ca in Bucuresti. Austrieci astia sunt chiar modesti. Se imbraca cuviincios. Poate tinerii sunt un pic mai uschiti dar in rest o placere sa ii vezi. Relaxati, fara nevoia sa etaleze eticheta D&G. Ma gandesc ca mi-ar placea sa traiesc aici.

Ziua 3. Marea leneveala incepe. Mers in Parndorf.

Asta este un fel de orasel plin de magazine. Toate marcile posibile au reprezentanta aici. Muuulte haine si incaltari. Preturi acceptabile. Nu mi-am luat nimic. Sunt chibzuita. Dar pana cand? Pana mai incolo...

Sambata.18/10. Ziua 3. Leneveala mare

Seara se anunta petrecere. Mergem intr-un bar. Plictiseala mare acolo pentru ca era gol. Mutam taraba in discoteca Funky Monkey. Acolo ceva mai multa distractie si ceva romani. Consumat suc si apa, fumat mult. O seara plina adica.

Duminica.19/10. Ziua 4. Leneveala mare, mare.

Ma gandesc ca inca nu am mers in centru si nici nu am ajuns pe Ungargasse. Dar mai e timp. Lenevesc in continuare.

Luni.20/10 Ziua 5. Palatul Schonbrunn, in sfarsit.

Ei bine, am mers la Palatul Schonbrunn. Cu metroul.

Statia de la palat este in renovare. Coboram cu o statie mai inainte si luam un autobuz, 10A.

Cum intram??
Portia de castane

si inghetata

INTRAREA IN CURTEA PALATULUI SCHONBRUNN

Curtea din fata si Palatul Schonbrunn

Intrarea in Palatul Schonbrunn

Vedere din spatele Palatului Schonbrunn

Si acum minunata gradina a Palatului Schonbrunn

Vedere de sus a Palatului Schonbrunn(click pe ea, nu este micsorata)

Gloriette

Fantana din spatele Gloriette

Vedere din spate Gloriette

Si din nou gradina Palatului Schonbrunn

Minibusul ce se plimba pe acolo

Marti.21/10 Ziua 6. Leneveala mare

Seara mers iar in Prater.

Miercuri.22/10 Ziua 7. Leneveala si mai mare

Joi.23/10 Ziua 8.

Jucat fotbal

Vineri.24/10 Ziua 9.

Uuuhaaa. Mergem in centru
Mergem iar cu metroul, caci la ei e bine cu mijloacele de tranport in comun.
Toata lumea coboara la StephanPlaz. Am senzatia de deja-vu. Exact ca Lipscani-ul nostru, la o scara mai mica sa zicem. Lipseste insa mirosul de mici si maneaua data tare. Ma mai gandesc inca o data ca la ei e mai multa civilizatie ca la noi.

Sambata.25/10 Ziua 10. Luat inima in dinti si pornit la colindat 1 persoana. Eu.
Evident, incep cu StephansPlatz

Am facut ceva poze in interiorul dar nu au iesit prea bine.
Ocolesc biserica si dau de calesti pentru vizitatori. Vizitii imbracati haine ce se purtau acum 100 ani si jobene

Pornesc la plimbare pe strazile din jur, in drum spre Ungargasse

Trec prin parcul ce poarta numele lui Johan Strauss

Oamenii fac jogging aici

Iata cum arata un loc de joaca

Si dupa un colt de strada...

Trec pe langa in o cladire care ne spune de Film Noir

Si ajung la strada UNGARGASSE

Obiectivul calatoriei mele, sediul GfK:)

La intoarcere observ si mijloacele lor de transport

Ajung inapoi, la StephansDom. Acolo, artistii locali isi etaleaza operele, care sunt executate in public in ziua curenta. Pret mediu - 30E

Intru intr-un magazin de sapunuri. Nu am rezistat mai mult de 2 minute. Un miros prea puternic si o amestecatura de arome incat m-am dat batuta

Dupa o ultima poza a StephansDom ma retrag

Facut bagaj seara, decolam a doua zi

Duminica.26/10 Ziua 11.Decolarea catre Romania

Cum spuneam la inceput, intoarcerea se face cu un Airbus A321. Avion mare, spatios si cu interior modern

Zborul in sine a fost foarte frumos, am zburat ziua, soarele imi venea in spate deci am putut face fotografii si nici nu am fost in dreptul aripii:)

Dupa un timp ajungem deasupra norilor.
Sa va spun ceva, PLANETA ESTE CHIAR ALBASTRA!!!

Click pe ea, este o poza mare
Click pe ea, este o poza mare

Si in sfarsit, pe pamant Romanesc

Concluzii.
Austria este o tara frumoasa, populata de oameni cumsecade. Ordonati si cum simtul raspunderii. Isi respecta tara in care traiesc, nu scuipa pe jos si nu dau peste tine chiar daca se grabesc.
Reusesc sa isi promoveze la maxim atuurile. Mozart este simbol in Viena, gasesti absolut orice obiect vrei care sa poarte marca Mozart de la tricouri, brichete pana la ciocolate, bomboane sau pungi.
Sunt eficienti. La metrou nu gasesti ghiseu inchis ca sa ai o scuza de a nu iti lua bilet pentru ca au automate de bilete care dau si rest.
Traficul este extrem de fluid pentru ca folosesc foarte mult transportul in comun sau biciclete. Mai toate strazile mari au piste pentru biciclisti. In ceea ce priveste transportul cu automobilul, nu trece nimeni pe rosu, nimeni nu se baga in fata, nu te claxoneaza nimeni chiar daca esti pieteon sau in masina.
Metroul are 4 magistrate, U1-U4, cu statii foarte dese, metroul circuland atat pe dedesubt cat si la suprafata. Timp scurt intre trenuri si afiseaza cat mai este pana vine urmatorul si nu cat timp a trecut de cand a plecat cum face metroul nostru(nu o sa inteleg niciodata la ce iti poate folosi sa stii de cat timp a plecat atata timp cat nu stii cat mai este pana vine)
Au respect pentru moneda locala, Euro, primesti rest pana la ultimul cent incepand cu ospatarul si terminand cu taximetristul.
In Viena sunt foarte multi romani sau vorbitori de romana. Deci, daca vreti sa faceti vreo remarca nepotrivita, mai bine va abtineti:). Am dat de ei la Parndorf, la Prater, in restaurant sau ca turisti, pe strada.
Ca sa inchei, daca aveti ocazia, mergeti cu incredere... veti vedea ca se poate si altfel. Totul este sa ai vointa si bunavointa.
Pe curand!!

Profesionistii: invitata, Regina (ianuarie 2008)

2008-11-02T15:42:00.015+02:00

Primul interviu Acordat de Regina Ana. Se intampla in ianuarie 2008, in cadrul emisiunii "Profesionistii" moderata de Eugenia Voda.

Interviul este preluat integral de pe site-ul www.familiaregala.ro

Realizator: Bine v-am gasit, stimati telespectatori! Invitata noastra este o profesionista a nobletei, daca se poate spune asa, Regina Ana. Majestate, si inainte de a incepe filmarea, mi-ati spus ca Majestate e prea complicat si prea pretios si ca preferati sa va spun, simplu, "Madame". Ideea de protocol nu v-a caracterizat niciodata.

Regina Ana: Sunt o femeie normala, care a avut bucuria, fericirea de a se casatori cu un om extraordinar, Regele Mihai al Romaniei. Sunt fericita sa fiu sotia Sa, totusi tot acest protocol nu il inteleg.

Realizator: Ne aflam in sufrageria Palatului Elisabeta. Focul arde in seminee si trosneste din cand in cand si, de fapt, mi-ati spus ca e prima oara cand vedeti focul aprins aici.

Regina Ana: Da.

Realizator: De ce?

Regina Ana: Pentru ca, daca am face focul aici, ar trebui inlaturata cenusa si asta este munca. Sa spargi lemnele, sa le asezi, sa le aprinzi si asa mai departe, asta inseamna multa munca in casa si nu sunt multi cei care muncesc.

Realizator: Un singur lucru am adus cu noi, jilturile, pe care, cand le-ati vazut ati spus ca vi se par prea grandioase si daca o regina nu le foloseste, cine sa le foloseasca?! Deci, trecem peste protocol si vreau sa va rog, ca v-ati nascut in Franta, sa incepem din asa-numitul chestionar al lui Proust. Suna amuzant chestionarul lui Proust cu o regina. Care e principala dvs. trasatura?

Regina Ana: Sunt incapatanata.

Realizator: Sunteti incapatanata?

Regina Ana: Da. Pentru ca, daca trebuie facut un lucru, se face. Trebuie sa fii corect, sa faci ce spui.

Realizator: Si mergeti totdeauna pana la capat?

Regina Ana: Trebuie, pentru ca nu e bine altfel, este ca o iarba pe care nu o tunzi, o lasi sa creasca. Stiti cum este iarba pe o peluza, daca nu o tunzi cu regularitate creste prea mare si nu e bine, nu se vede frumos. Deci trebuie sa faci lucrurile pana la capat.

Realizator: A face lucrurile profund, adevarat si la timp.

Regina Ana: Da.

Realizator: Iata! Poate asta e prima lectie a ceea ce se cheama educatie regala. Indeletnicirea dvs. favorita?

Regina Ana: Nu as spune ca am ocupatii favorite. Imi place sa citesc, imi place gradinaritul.

Realizator: Stiti de ce facem acest chestionar al lui Proust? Pentru ca sa telespectatorii sa vada, prin acest chestionar, si modul dvs de a gandi, cifrul dvs sufletesc, daca se poate spune asa, pentru ca am vazut ca v-ati ferit de interviuri foarte mult.

Regina Ana: Nu am dat niciodata interviuri.

Realizator: A, bun.

Regina Ana: Nu, niciodata ca acum; e prima oara.

Realizator: Calitatea pe care o preferati la un barbat care e?

Regina Ana: As spune ca onestitatea.

Realizator: Si calitatea pe care o preferati la o femeie?

Regina Ana: Sa fie sincera.

Realizator: Ce pretuiti cel mai mult la prietenii dvs?

Regina Ana: Prietenia lor.

Realizator: Imi plac oamenii?

Regina Ana: Sinceri.

Realizator: Chiar daca sinceritatea este dureroasa uneori?

Regina Ana: Imi place si asa. Trebuie sa te porti cum ti-e felul.

Realizator: Si dumneavoastra cum sunteti?

Regina Ana: Asa cum sunt.

Realizator: Defectul dvs care credeti ca e? O regina poate recunoaste ca are un defect?

Regina Ana: Am multe defecte.

Realizator: Pentru interviul nostru ajunge unul.

Regina Ana: Un defect...

Realizator: Defectul principal al unei femei, al unei regine incapatanate.

Regina Ana: Sa critic. Da, pentru ca critica poate ajunge departe, poate merge in multe domenii.

Realizator: Si in domeniul politic?

Regina Ana: Nu, politica nu ma intereseaza nici catusi de putin, exista politicieni care se ocupa cu asta si ii las sa isi faca treaba.

Realizator: In familia dvs erati cunoscuta ca omul care critica sau "Nane", ca asa vi se spune, nu? Cum vi se spune?

Regina Ana: ...imi spunea Jack, fratele meu mai mare. El nu putea sa spuna Anne si atunci mi-a spus Nane.

Realizator: O sa le spun telespectatorilor ca fratele dvs. Jacques avea sa aiba un sfarsit trist si absurd.

Regina Ana: E trist pentru ca eram patru in familie, eu am trei frati: Jacques, apoi Michel si Andre, care erau cei mai mici. Deci ei erau totdeuna impreuna si cand am auzit de un accident stupid de masina, care nu era din vina sa, asta m-a marcat intr-adevar, a fost o lovitura teribila si pentru parintii mei de asemenea. El venea de la birou la volanul masinii sale, venea de la serviciu si o alta masina a incercat sa il depaseasca.

Realizator: Asta se intampla in anii '60?

Regina Ana: Nu imi mai amintesc. Ma intrebati de date, dar eu nu ma pricep la calcule.

Realizator: Uitati varstele, cred ca si varsta dvs, dar o sa le spun telespectatorilor ca impliniti - si ii purtati foarte frumos - in 2008, 85 de ani si regele implineste...

Regina Ana: 87 de ani, cred.

Realizator: ...87 de ani. Impliniti si 60 de ani de la nunta.

Regina Ana: Da, este adevarat.

Realizator: Si m-am gandit, citind cartile despre rege, chiar a aparut de curand o carte interesanta de...

Regina Ana: Ivor Porter.

Realizator: Ivor Porter, "Mihai I al Romaniei - Regele si tara" - foarte interesanta - si citind-o am remarcat un lucru ca exact in ianuarie 1948 regele Mihai a parasit tara.

Regina Ana: Asa este.

Realizator: Deci, si de la acel moment au trecut 60 de ani.

Regina Ana: Da, intr-adevar.

Realizator: Sa continuam chestionarul lui Proust. Locul in care v-ar placea sa traiti?

Regina Ana: Sunt fericita unde ma aflu.

Realizator: Care e visul dvs de fericire? Cum va imaginati fericirea?

Regina Ana: Nu am nevoie sa imi imaginez, sunt fericita.

Realizator: Si ati avut-o intotdeauna?

Regina Ana: Da.

Realizator: Asta e un secret al dvs. Am vazut in carti ca ati avut intotdeauna ceea ce se cheama la "joie de vivre", "bucuria de a trai", chiar cand nu aveati un ban, chiar cand erati in plina criza financiara.

Regina Ana: Cum se spune in franceza "Banii nu aduc fericirea" si asa este pentru ca oamenii care au multi bani credeti ca sunt fericiti? Ei se tem mereu ca ii vor pierde.

Realizator: Au grija. Care ar fi, dupa dumneavoastra, culmea nefericirii?

Regina Ana: Sa pierzi pe cineva pe care il iubesti. Poate fi un caine, o persoana, o vaza care se sparge.

Realizator: Cu inima.

Regina Ana: Cu inima.

Realizator: Culoarea dumneavoastra preferata care este?

Regina Ana: Imi place foarte mult albastrul, albastrul marii, pentru ca este un albastru care se schimba, care nu e niciodata la fel. Pot sa privesc marea ore-n sir.

Realizator: Da?

Regina Ana: E minunat ce vedeti ca si culoare.

Realizator: Floarea dumneavoastra preferata?

Regina Ana: Imi plac foarte mult florile de camp, cum ar fi macii, florile salbatice; lacrimioara e asa de frumoasa! Natura ne daruieste atat de multe lucruri! De aceea iubesc eu florile naturale pentru ca exista multe flori prea sofisticate si care devin artificiale cu toata frumusetea lor.

Realizator: Asta va caracterizeaza. Sunteti o regina care nu iubeste protocolul, artificialitatea si prefera lucrurile naturale, adevarate. Pasarea dumneavoastra preferata?

Regina Ana: Toate pasarile sunt minunate. Unde locuim acum, in Elvetia, sunt doua pasarele si, daca nu li se dau grauntele in cutioarele lor, ele vin la fereastra sa ni le ceara.

Realizator: Sa continuam chestionarul lui Proust. Un poet care va place mult, poetul dumneavoastra?

Regina Ana: La Fontaine.

Realizator: La Fontaine?

Regina Ana: Fabulele lui La Fontaine.

Realizator: Da?

Regina Ana: Pentru ca sunt simple si le inteleg.

Realizator: Prozatorii dumneavoastra preferati?

Regina Ana: O, sunt atat de multi!

Realizator: Dificultatea de a alege.

Regina Ana: Dificultatea de a alege. E foarte interesant.

Realizator: Compozitorii preferati?

Regina Ana: Imi plac Chopin, Saint-Saens, care e foarte frumos. Imi plac clasicii. Muzica m-a ajutat mult. Cand eram la scoala trebuia sa invatam texte si unicul mod in care puteam invata texte era impreuna cu muzica.

Realizator: Ati studiat la Paris?

Regina Ana: Da. ( dar a trebuit sa intrerup studiile).

Realizator: Pentru ca?

Regina Ana: Pentru ca a trebuit sa muncesc. Pentru ca parintii mei au vrut ca noi toti sa avem un serviciu. Daca ai un serviciu, muncesti, nu puteai incepe sa te distrezi. Noi am mers toti la munca si fiicele mele lucreaza toate. Trebuie sa muncesti.

Realizator: Indiferent de banii pe care ii ai.

Regina Ana: Absolut!

Realizator: Dar, daca ati fi fost posesoarea unei mari averi?

Regina Ana: Stiti, munca va confera libertate. Daca nu munciti ce faceti, iesiti, va plictisiti? Daca aveti un serviciu, sunteti fericit. Munca este ceva important.

Realizator: Da, dar depinde de munca. Nu uitati ca fascistii spuneau "Arbeit macht frei", "Munca va face liberi".

Regina Ana: Da, dar trebuie sa faci ceva. Nu neaparat sa muncesti pana nu mai poti.

Realizator: Munca dumneavoastra preferata. Am vazut ca ati lucrat la New York intr-un magazin.

Regina Ana: Da, eram vanzatoare de panglici si flori artificiale. Nu era pentru mine, dar ceea ce era amuzant era aranjarea vitrinelor. E ciudat cat de multe persoane cumpara panglici, flori artificiale pentru costumele lor. O astfel de munca te invata ceva si anume ca exista persoane care pot fi foarte politicoase cu tine si altele care te trateaza ca si cum nu ai exista. Eu sunt intotdeauna foarte atenta sa spun multumesc, sa spun buna ziua vanzatorilor.

Realizator: Da? De atunci ati ramas cu asta. Atunci aveati cati ani?

Regina Ana: Avem vreo 20 de ani, cred.

Realizator: Aveati in jur de 20 de ani, erati vanzatoare la New York, intr-un mare magazin. Inca nu il cunosteati pe regele Mihai. Erati principesa Ana de Bourbon-Parma.

Regina Ana: Nu principesa, va rog. Eram Anne de Bourbon.

Realizator: Ana de Bourbon-Parma. Erati...

Regina Ana: Nu, Parma e prea lung. Anne de Bourbon.

Realizator: Fiica?

Regina Ana: Fiica lui Rene Bourbon.

Realizator: Titlul dumneavoastra nobiliar care era?

Regina Ana: Alteta Regala. Te nasti asa.

Realizator: Aveti o noblete autentica si prima intrebare ar fi, de fapt... ( focul trosneste in semineu).

Regina Ana: ...

Realizator: Ce inseamna, dupa dumneavoastra, a avea sange albastru?

Regina Ana: M-am intrebat mereu si multumesc lui Dumnezeu. Nu stiu, nu stiu, e ridicol.

Realizator: Apropos de asta, vreau sa va spun un lucru, ca cineva antimonarhic - e un sentiment pe care poate sa-l aiba foarte multa lume, nu, antimonarhismul, si l-ati cunoscut.

Regina Ana: Eu nu inteleg asta, antimonarhism.

Realizator: Antiderapant?

Regina Ana: Da.

Realizator: Antipatii. Pot exista. O realitate este, si anume este vorba de realitatea arborelui genealogic. Pe de alta parte, ati remarcat ca arborele genealogic nu este suficient ca sa faca din cineva un profesionist al nobletei si ca exista persoane - am vazut, chiar dumneavoastra povestiti admiratia pentru Elisabeta Rizea - exista taranci, de pilda, care au o noblete...

Regina Ana: Asa este. Iata, de pilda, cum vorbiti despre aceasta doamna extraordinara, de ce a facut ea in viata. Cred ca este o mare doamna. Nu e nevoie sa fii nobil pentru a fi mare.

Realizator: Exact. Mi-ati spus ca va place sa criticati. Spuneti-mi, dumneavoastra priviti o femeie si dupa ce va ghidati ca sa va dati seama daca este o doamna sau face pe doamna.

Regina Ana: O doamna adevarata o cunosti imediat pentru ca e umila, modesta.

Realizator: Modestia.

Regina Ana: Da, modestia.

Realizator: Asta este prima calitate de noblete. Dar, din pacate, realitatea ne contrazice.

Regina Ana: Ce vreti, daca atat de multi vor sa para nobili! Bietii de ei! Ii plang...

Realizator: Bine, realitatea istorica va contrazice, pentru ca, din pacate, istoria este plina de regi aroganti, de regine arogante. Din nefericire.

Regina Ana: Da. Priviti istoria Frantei... Sunt foarte multi.

Realizator: Iata.

Regina Ana: Da, pentru ca li s-a urcat la cap.

Realizator: Puterea absoluta care corupe in mod absolut, dar nu pe toata lumea.

Regina Ana: Nu pe toata lumea.

Realizator: Exista si oameni care rezista la asta. De pilda, citind biografia regelui Mihai, m-a induiosat un lucru, ca toata lumea spunea ca mediul corupt de la Palat, luat de Carol al II-lea si crescut acolo, in acea atmosfera, repet, corupta, regele se va molipsi de la asta. Or, regele Mihai, prin structura, nu s-a molipsit.

Regina Ana: Da, asa este.

Realizator: Eroinele dumneavoastra preferate din viata privata, cine au fost?

Regina Ana: Regina Elena a Romaniei.

Realizator: Mama regelui Mihai. Ati iubit-o.

Regina Ana: Da.

Realizator: Si ea v-a iubit. Cred ca ideea Majestatii Sale Regina Elena a fost sa va casatoriti cu Regele Mihai. Nu credeti?

Regina Ana: Nu cred, pentru ca daca as fi stiut, nu s-ar mai fi intamplat asta.

Realizator: De ce?

Regina Ana: Pentru ca este o mare responsabilitate, responsabilitatea de a trai cu cineva si de a-l iubi.

Realizator: Dar dumneavoastra nu fugiti de responsabilitati. Am vazut ca, dimpotriva. Ce grad ati avut in razboi?

Regina Ana: Mai intai, caporal, apoi aspirant si apoi am fost avansata la gradul de locotenent.

Realizator: Deci, ati fost locotenent in al II-lea razboi mondial. Si ce ati facut?

Regina Ana: La inceput, am condus o ambulanta. Era o munca foarte grea pentru ca vedeai atat de multa suferinta... Tineri care stiai ca o sa moara si nu puteai face nimic pentru ei, decat, uneori, sa-i tii de mana.

Realizator: Ati tinut mana unor tineri care mureau in ambulanta?

Regina Ana: Da, da. Intotdeauna trebuie sa oferi dragoste, daca poti. Nu aveau parinti, nu aveau pe nimeni. Erau foarte tineri si am vazut multe asemenea situatii... Dupa asta m-am mutat si am devenit soferul comandantului. Faceam curierat.

Realizator: Erati pe front. Si cat timp ati stat pe front?

Regina Ana: Aproape doi ani si jumatate.

Realizator: Doi ani si jumatate? V-ati riscat viata, nu?

Regina Ana: Dar toata lumea isi risca viata!

Realizator: Stiti multe altete care au plecat sa lupte pe front si care au condus ambulanta?

Regina Ana: Toti fratii mei au fost pe front. Jacques a fost aviator, in Norvegia, Michel a fost parasutist si Andre in "Irish Guards". Deci toti am fost inrolati in armata.

Realizator: Toti voluntari.

Regina Ana: Da. Tata a facut si razboiul din Finlanda, ca voluntar. Suntem oameni care iubim libertatea.

Realizator: O familie regala, cum spune fiica dumneavoastra cea mare intr-un interviu, "usor anarhista". Si mama dumneavoastra, Margarethe a Danemarcei, era nonconformista.

Regina Ana: Pentru ca mama avea patru frati. Asa cum eu am avut trei, ea a avut patru, si poate asa se explica felul nostru de a fi.

Realizator: Adica?

Regina Ana: Sa faci ceva in viata, despre asta este vorba. Ne-au invatat sa muncim. Mama si tata au fost niste oameni extraordinari.

Realizator: Continuam chestionarul lui Proust. Ce detestati cel mai mult?

Regina Ana: Sunt multe lucruri care nu-mi plac, dar pe primul loc sunt oamenii ingamfati, cu nasul pe sus. Care-i privesc pe ceilalti de sus.

Realizator: Detestati aroganta.

Regina Ana: Da, aroganta.

Realizator: Talentul pe care v-ati fi dorit sa-l aveti?

Regina Ana: Poate as fi dorit sa fiu pictor. Sa cant, nu! Cant fals !

Realizator: Si n-ati pictat niciodata?

Regina Ana: Am pictat doar de amuzament.

Realizator: In schimb, ati facut enorm de multe fotografii.

Regina Ana: Regele este un fotograf formidabil!

Realizator: Dar si dumneavoastra.

Regina Ana: Eu fac fotografii ca sa pastez o amintire, dar el poate fotografia orice. Este un artist si face fotografii minunate.

Realizator: V-ati gandit vreodata cum ar arata toate fotografiile regelui si ale dumneavoastra, adunate intr-un album?

Regina Ana: Ar fi multe...

Realizator: Si am vazut ca regele Mihai este ordonat si stie fiecare cliseu unde este, in timp ce dumneavoastra, iata, un mic defect, le tineti intr-o dezordine...! Este adevarat?

Regina Ana: Da, este adevarat.

Realizator: De ce?

Regina Ana: Pentru ca este mai usor sa fii dezordonat decat ordonat. Sa fii ordonat, este o disciplina si eu n-am aceasta disciplina. Si atunci prefer sa fiu dezordonata.

Realizator: Banuiesc ca va alintati, pentru ca ati avut toata viata o disciplina teribila.

Regina Ana: Cand faci ceva pentru tine iti poti permite sa fii indisciplinat.

Realizator: Ah, deci este un lux. Luxul indisciplinei.

Regina Ana: Da!

Realizator: In fine, ultima intrebare a chestionarului: deviza dumneavoastra.

Regina Ana: Nu neaparat sa te distrezi, dar sa traiesti fiecare zi. Asta este deviza mea. Nu te gandi la ziua de maine. Pana maine mai e... Ziua de ieri a trecut, sa traim ziua de azi. Si azi pastrez aceasta deviza. Nu stii niciodata ce o sa se intample.

Realizator: Cu toate ca se spune "si maine este o zi".

Regina Ana: Da, dar asta uneori nu se intampla. "O sa vedem maine", se poate spune. Dar intotdeauna cu un imens semn de intrebare. O sa vedem... Oare o sa vedem, sau nu? Azi stim, pentru ca traim clipa.

Realizator: Deci, "carpe diem". Dar, la dumneavoastra "bucura-te de ziua de azi", cu modestie, cum ati spus, cu tenacitate, intr-un spirit al nobletii innascute, nu? Asa vedeti bucuria zilei si nu, sa zicem, in stil Carol a II-lea.

Regina Ana: Nu l-am intalnit niciodata pe Carol al II-lea, deci n-as putea spune. Ce a facut bine Carol al II-lea... A facut cateva lucruri frumoase, cum ar fi Muzeul Satului si alte doua sau trei muzee... in sensul acesta era formidabil.

Realizator: Dar am vazut ca atunci cand v-ati maritat cu Regele Mihai, Carol al II-lea v-a scris o scrisoare in care va sfatuia sa fiti o sotie buna pentru Regele Mihai.

Regina Ana: In scrisoarea mea, in esenta, i-am raspuns asa: "Sper sa fiu la fel de buna sotie, pe cat de bun sot ati fost pentru soacra mea". Cred ca era foarte ironic.

Realizator: Dar v-a sfatuit cineva sa-i scrieti asa?

Regina Ana: Nu, am facut-o singura.

Realizator: Nu v-ati consultat cu Regele?

Regina Ana: I-am citit scrisoarea si l-am intrebat "Pot sa i-o trimit tatalui tau?" si el mi-a raspuns "Da-i drumul"!

Realizator: Va dati seama? Scrisoarea asta poate, intr-un fel, a avut drept consecinta faptul ca niciodata nu l-ati vazut pe Carol al II-lea si ca niciodata tatal nu si-a cautat fiul.

Regina Ana: Nu.

Realizator: Si nici fiul nu l-a cautat pe tata, cu toate ca, iata ce scena de cinema, in 1940, cand Carol a parasit Romania, noaptea, la ora 3:30, singurul din familie, care l-a insotit pe peron, cu toate ca Antonescu l-a sfatuit sa nu mearga, sa nu-si conduca tatal, a fost Regele Mihai. Regele Mihai avea 18 ani si si-a condus la gara tatal. Aici e destinul sotului dumneavoastra inainte de a va cunoaste. Un copil cu un destin trist.

Regina Ana: Trebuie spus ca Regele e un rege onest si drept. Daca s-a gandit ca e de datoria lui sa-si conduca tatal la gara, a facut-o. El si-a facut intotdeauna datoria. Asa e Regele Mihai.

Realizator: L-a condus la gara. Atunci a fost ultima oara in viata cand si-a vazut tatal. Iata ce destin. Un copil crescut fara mama - cand avea 11 ani regina Elena a plecat la Florenta si copilul a vazut-o doar doua luni pe an.

Regina Ana: Gasesc teribil faptul ca parintii sa nu-si vada copiii. Acum depinde si ce fel de parinti... Iar o mama sa nu-si vada copilul decat o luna pe an, uneori si mai putin... E infiorator si necinstit.

Realizator: Au fost conflicte si o stare de tensiune permanenta intre regina Elena si Carol al II-lea, iar regele Mihai, anii in care un copil e cel mai sensibil, i-a petrecut intr-o atmosfera incalcita si corupta si totusi regele a reusit, in acel context, sa ramana un copil, un rege bun, bland.

Regina Ana: Daca ati fi cunoscut-o pe Regina Elena, ati fi vazut ca regina e cea care i-a transmis fiului ei toate aceste calitati. Iata de ce ii sunt foarte recunoscatoare Reginei.

Realizator: Cand ati vazut-o prima data pe Regina Elena?

Regina Ana: Cred ca la Copenhaga, in Danemarca, pentru ca era verisoara cu mama. Se intelegeau foarte bine si se vedeau si la Paris. Era o persoana minunata, care a dat mereu dovada de spirit de dreptate. Ne-a ajutat mult pe mine si pe fiicele mele. Reginei Elena ii datoram mult din ceea ce suntem astazi.

Realizator: Dar am vazut in carte ca regina Elena avea o vila superba, vila Sparta, intre Florenta si Piesole. O intrebare ar fi de ce nu ati mers sa locuiti acolo?

Regina Ana: Regina Elena a spus ca un cuplu tanar trebuie sa locuiasca singur, si nu cu socrii.

Realizator: Si avea dreptate?

Regina Ana: Da.

Realizator: Si atunci v-ati luat destinul in maini.

Regina Ana: Cred ca a fost o idee buna. Pentru ca altfel mama ii va spune mereu fiului sau fiicei ce sa faca.

Realizator: Si v-ati mutat in Anglia.

Regina Ana: Da.

Realizator: Regele Mihai in 1947 a semnat abdicarea fortata.

Regina Ana: Da, pentru ca daca nu ar fi semnat, ar fi fost impuscati o mie de tineri.

Realizator: Erau tinerii care erau deja in puscarii, pentru ca ei vedeau in Coroana singura solutie a acelui moment, ca sa se opuna comunismului care urma sa vina si de asta au fost arestati. Si a fost santajul asupra regelui ca, daca nu semneaza, acei o mie de tineri vor fi lichidati.

Regina Ana: Da.

Realizator: Si regele a semnat si a plecat cu acel tren care nu continea valori. Stiti ca in Romania ani de propaganda au introdus in creierele unor generatii ideea ca regele a plecat cu vagoane cu bunuri, cu averi, cu trenul regal, care era plin de comori si care a parasit Romania si, citind acum adevarul istoric, ramai socat sa vezi ca regele a plecat cu strictul necesar impreuna cu mama, regina Elena, ca au fost controlati. Pana si painea si fructele au fost taiate in doua in trenul care a plecat...

Regina Ana: Exact asa.

Realizator: ...si s-a suit in tren. Pana a ajuns la tren, a trecut printr-un culoar de ofiteri intorsi cu spatele si ultima imagine a regelui din Romania a fost un soldat a intors capul si regele a vazut cum plangea. V-a povestit aceasta scena?

Regina Ana: Nu, am citit-o. Sunt atatea intamplari... Nu-mi placea sa ne povesteasca intamplari triste!

Realizator: Spuneti in carte ca au fost necesari zece ani pentru ca regele sa-si depaseasca traumatismul sufletesc privitor la tara lui.

Regina Ana: Asa e.

Realizator: Si trenul a ajuns la Viena. Viena avea sectorul sovietic. Trenul a trecut de sectorul sovietic, a aparut un capitan american, care i-a spus "Sire, sunteti liber!"

Regina Ana: Asta e formidabil!

Realizator: Este, cred, replica care desparte ca o bariera existenta Regelui Mihai. Si de acolo, de la aceasta bariera, l-ati preluat dumneavoastra. Primul moment cand l-ati vazut pe Regele Mihai care a fost?

Regina Ana: Varul meu, Jean de Luxemburg, dadea un dineu la ambasada Luxemburgului de la Londra. Am mers acolo, mai ales ca nu fusesem la nunta reginei Elisabeta. Mama si fratii mei erau deja acolo, la hotelul Claridge's. Cand am ajuns, am urcat la apartamentul unde stiam ca e mama. Intrand, am vazut-o pe regina Elena, pe ducesa de Aosta, sora ei si pe mama. Iar de vorba cu ele, in picioare, era un tanar in uniforma... Cum nu iesisem de multa vreme din armata, in loc sa fac o reverenta, am luat pozitie de drepti si l-am salutat lovind calcaiele ca un soldat! M-am simtit atat de umilita de mine insami, incat am iesit imediat, ca sa merg la verisoarele mele, care erau la alt etaj.

Realizator: Si lumea s-a amuzat?

Regina Ana: Nu stiu. Atunci am plecat foarte repede. Dupa asta am mers la cinema impreuna, pentru ca regele nu stia cum se sta la coada la un cinematograf, cum se plateste... Da! Atunci fratele meu Michel si cu mine l-am invatat cum se traieste simplu, nu intr-un palat. Asa a aflat cum se sta la coada, cum se plateste la un magazin, cum se cumpara bilete la cinema. Era amuzant. Nu stia nici cum se plateste taxiul.

Realizator: Nu stia sa plateasca taxiul! Deci, iata, dvs sunteti omul care l-ati ghidat pe rege spre normalitate.

Regina Ana: Voila!

Realizator: Si aveti o replica, o replica usor consolatoare in care-i spuneti Regelui ca ar fi putut fi un bun Rege constitutional, dar daca viata a vrut sa fie altfel poate sa incerce sa fie un bun pilot, un bun fotograf.

Regina Ana: Chiar asa e, acum poate face de toate. E un excelent mecanic, ar fi putut fi inginer mecanic.

Realizator: Am vazut ca Regele a fost la un moment dat pilot de incercare cativa ani. Nu va era frica cand incerca avioane, cand zbura?

Regina Ana: Nu, de ce sa-mi fie frica?

Realizator: De un accident.

Regina Ana: Cand ti-e frica tie, ii dai frica si celuilalt.

Realizator: Deci nu trebuie sa ai frica nici pentru ceilalti, nici pentru tine?

Regina Ana: Nu, pentru ca imi telefona cand ajungea undeva. Daca ti-e frica, frica ta genereaza frica.

Realizator: Frica naste frica. Si m-a surprins ca, pe langa munca asta de mecanic - Regele iubea Jeep-urile, se stie, deja e intrat in istorie ca se pricepe la motoare si era un artist in zona asta - m-a surprins un lucru pe care mai putina lume il stie, si anume ca Regele Mihai a facut timp de 9 ani brokeraj, a fost specializat la New York, la o agentie de brokeraj si a fost broker.

Regina Ana: Da, a fost dificil pentru el sa fie broker. Atunci cand esti broker trebuie sa iesi mult in oras, sa mergi la cocteluri si la dineuri, ca sa gasesti clienti. Si nu era genul nostru. Deci, era dificil.

Realizator: M-a amuzat o replica din carte, si anume ca Regele Mihai a renuntat la brokeraj dupa 9 ani de brokeraj, cand si-a pierdut si ultimul client.

Regina Ana: Nu as spune ca a pierdut ultimul client. Ultimul client l-a parasit.

Realizator: Si regele a fost broker la New York. I se spunea Michael King. King devenise un nume propriu.

Regina Ana: In Elvetia, cand mergem la clubul nostru, al Jeep-urilor si masinilor militare, ni se spune "Monsieur Michel" si "Madame Anne".

Realizator: Mi-am amintit, citind despre dvs, o scena care m-a amuzat, de la New York, de la coafor. Ca v-a dus cu o prietena la coafor si v-a prezentat coafezei "Queen Anne" si cand v-a venit randul coafeza cum v-a strigat?

Regina Ana: Queenie (reginuta). A fost foarte nostim.

Realizator: Si pe dvs asta v-a amuzat!

Regina Ana: Da, enorm, a fost teribil de amuzant.

Realizator: Deci l-ati preluat pe Regele Mihai, un rege trist.

Regina Ana: E foarte greu sa pierzi o tara. Ganditi-va, pierzi totul! Cand ii vad astazi pe bietii refugiati, mi se pare ceva ingrozitor. Azi vezi refugiati peste tot in lume. Sa pierzi totul! Nu mai ai radacini... Pentru ca radacinile sunt in tara ta. E foarte greu... Ce bucurie a simtit cand s-a putut intoarce aici, in Romania, tara inimii lui...

Realizator: Radacinile Regelui sunt in Romania. Regele era, este ortodox. Dvs sunteti catolica.

Regina Ana: Da.

Realizator: Cum ati rezolvat problema, pentru ca stiu ca papa nu a fost de-acord cu acest mariaj?

Regina Ana: Mama si soacra mea, Regina Elena, au mers amandoi sa ceara acordul papei Pius XII. Si mama a mers atat de departe incat a dat cu pumnul in masa!

Realizator: In fata Papei?

Regina Ana: Da, erau asezati asa... Mama era furioasa pentru ca papa a spus "Nu-mi pot da binecuvantarea".

Realizator: Mama a izbit cu pumnul in masa in fata papei si asa banuiesc ca audienta s-a terminat pe loc.

Regina Ana: Da.

Realizator: Dar spuneti-mi, dvs, in toata viata dvs, ati izbit vreodata cu pumnul in masa? Sinceritate, Majestate!

Regina Ana: Cu palma, poate...

Realizator: A, e o diferenta.

Regina Ana: Asa nu, nu cred. In primul rand, te doare mana. Asa nu te doare.

Realizator: Deci, vedeti, acum imi dau seama ce diferenta e intre a izbi cu pumnul in masa si a izbi cu palma in masa. E o diferenta!

Regina Ana: A fost destul de amuzant ce s-a intamplat. In consecinta, parintii mei n-au putut veni la nunta. Unchiul meu, printul Erik de Danemarca, l-a inlocuit pe tata.

Realizator: Care era protestant si singurul din familie care a venit. Dar mama, tata, fratii, nimeni nu a venit la nunta dvs. Si nu v-ati simtit atunci o victima? N-ati suferit, nu v-ati plans de mila?

Regina Ana: Dar de ce?

Realizator: Ca nimeni din fratii iubiti, mama, tata nu au venit la nunta de la Atena?

Regina Ana: Era alegerea mea. Daca iubesti pe cineva, e alegerea ta. Alegerea mea era Regele Mihai. Deci m-am maritat cu Regele Mihai! Si mult mai tarziu, fratii mei, André si Michel, au venit la Vila Sparta cu catelusul meu, un pechinez pe care-l iubeam mult si pe care-l chema Whimpy. L-au adus cu ei.

Realizator: Dar ati avut deci curajul, independenta, sa va maritati cu Regele Mihai la Atena si sa suportati ca nimeni din familia dvs iubita sa nu participe. Si, cum ati spus, tenace, totusi, peste 18 ani ati avut si o ceremonie catolica.

Regina Ana: Eram foarte buni prieteni cu Rainier si Grace de Monaco. Mama locuia iarna la Monte Carlo, pentru ca nici ei nu-i placea frigul. Cand era acolo, veneam din Elvetia s-o vedem. Intr-o zi ne-a spus ca o sa-i intrebe pe Rainier si pe Grace daca s-ar putea aranja o casatorie catolica, aici, cu preotul capelei palatului.

Realizator: Si ati facut si acest mariaj, la care a participat cineva din familie, sau nu?

Regina Ana: Da, mama era acolo. Era ceea ce conta.

Realizator: Cum a suportat Regina Elena pierderea Vilei Sparta?

Regina Ana: Doamne, a fost teribil. Cand ne-am casatorit, regele, cu generozitatea lui mostenita de la Regina Elena, mi-a daruit un formidabil colier de diamante. Cred ca exista fotografii in care il poarta regina Maria. L-am primit cadou. Si cand n-am mai avut bani, nici noi, nici Regina, l-am vandut. Am vandut toate bijuteriile pe care le-am primit. Am pastrat ceasul... si perlele astea... si asa am putut s-o ajutam pe Regina. Dar, cand n-am mai avut nimic, n-am mai putut s-o ajutam. Atunci a trebuit sa vanda Villa Sparta. Pentru ea, a fost ceva ingrozitor. A venit sa locuiasca intr-un apartament la Lausanne, dar nu era acelasi lucru. Ne-a dat din mobila ei, ce-a mai putut salva. Si acum, la Savarsin, avem multe care provin de la Villa Sparta.

Realizator: Si sfarsitul Reginei Elena care avea sa fie...

Regina Ana: Mergeam s-o vizitam la Lausanne cam de doua ori pe saptamana, pentru ca locuiam foarte aproape. Intr-o zi s-a imbolnavit foarte tare si doctorul i-a spus fiului ei ca n-o sa mai traiasca. Eram acolo, cu doua dintre fetele noastre. Sfarsitul era foarte aproape si m-am gandit la Margareta, fiica noastra cea mare, care era la universitate, la Edinburgh. Atunci am mers in camera de alaturi si i-am dat un telefon, pentru ca ea isi adora bunica. Si i-am spus, "Margareta, bunica ta e pe cale sa plece". In acel moment, am avut o viziune. L-am vazut, prin fereastra, pe Regele Paul al Greciei, fratele ei, venind sa-si caute sora... A venit s-o ia.

Realizator: Ati avut viziunea asta?

Regina Ana: Am avut aceasta viziune a Regelui Paul. Nu era ca o fantoma, era ca o aparitie. N-am vazut-o pe soacra mea plecand, l-am vazut pe el venind s-o ia. Am stiut atunci ca murise.

Realizator: Regele Paul al Greciei, fratele Reginei Elena.

Regina Ana: Da, fratele ei mai tanar.

Realizator: Frate iubitor, care s-a purtat si cu familia dvs extraordinar.

Regina Ana: Da, fantastic.

Realizator: Am vazut ca v-a invitat la o croaziera pe Mediterana cu o suta de familii nobiliare ale Europei. Ce va amintiti din aceasta croaziera?

Regina Ana: A fost o croaziera grozava. Ne-am putut intalni toti. Mai tineri si mai batrani, unii pe care nu-i cunosteam prea bine. I-am redescoperit gratie Regelui Paul si Reginei Frederica. Am vizitat locuri minunate in Grecia...

Realizator: Dar care era atmosfera pe acest vapor?

Regina Ana: Joviala. Foarte joviala, foarte relaxanta. Ca si cand o mare familie se intalneste in jurul unei mese mari.

Realizator: V-ati simtit vreodata rudele sarace ale unei familii bogate?

Regina Ana: Niciodata.

Realizator: Chiar cand erati?

Regina Ana: Niciodata. Pentru ca e formidabil sa-ti intalnesti familia.

Realizator: Intrebarea ar fi, dintr-o asemenea familie din care multi erau foarte bogati, cum de nimeni n-a ajutat-o pe Regina Elena sa pastreze Villa Sparta?

Regina Ana: Cineva a ajutat-o... Regele Suediei.

Realizator: Regele Suediei. Cu care autorul sugereaza ca regina ar fi avut o frumoasa poveste de dragoste la varsta a treia.

Regina Ana: Erau foarte apropiati, foarte buni prieteni.

Realizator: Totusi, n-a ajutat-o ca sa poata pastra...

Regina Ana: Trebuia sa se gandeasca si la familia lui. Regii nu sunt totdeauna bogati.

Realizator: Dar uneori sunt.

Regina Ana: N-as putea sa va spun.

Realizator: Dar, stiu, cand ati plecat de la Florenta ati plecat in Anglia si acolo ati avut la un momment dat o locuinta bantuita de fantome. Sunteti prima invitata a emisiunii care a locuit intr-o casa bantuita de fantome.

Regina Ana: Da, era la Bramshill! E amuzant. Eram cu mama si amandoua am vazut fantoma lui Sir John Coope, in salon, pe un scaun. Am vrut sa aprindem lumina, ne pregateam sa ne uitam la televizor, si el era acolo. Intr-o zi, cand am iesit, aveam totdeauna cainii cu noi, vanam iepuri, pentru ca era inca dificil sa procuri carne. Am iesit cu doi caini ai mei sa vanez un iepure. Am mers la o oarecare departare... Am vazut un iepure, ma pregateam sa-l ochesc si in spatele meu imi auzeam cainii... Le-am spus sa taca, am nimerit iepurele, dar, cand am intors capul, nici un caine nu era acolo! Cainii erau in casa, nu iesisera dupa mine. Deci, ceea ce auzisem eu, fusesera fantome... Iar prin camerele copiilor bantuia fantoma unei doamne in alb. Iubea copiii, am auzit ca ar fi avut o poveste trista.

Realizator: Ce poveste?

Regina Ana: Se pare ca si-ar fi pierdut copiii.

Realizator: Cu cate secole in urma?

Regina Ana: In urma cu vreo suta de ani, cand locuise la castel. De fapt, nu era un castel, ci o casa foarte mare, un conac. Cand ne-am mutat acolo, cu copiii, a fost probabil fericita. Prefera camera in care dormea micuta Elena. Am mutat-o pe Elena din acea camera, am sfintit-o si am lasat-o libera pentru doamna in alb. Intr-o zi, am vazut urcand scara o femeie de serviciu.

Realizator: Pe care nu o aveati in casa?

Regina Ana: Nu stiam sa avem o noua femeie in casa. Am intrebat-o pe mama si pe sotul meu, regele, daca avem cumva o noua menajera. Mi-au spus ca nu. Dar eu o vazusem urcand scarile!

Realizator: Deci, fantomele exista.

Regina Ana: Da, pot s-o spun, exista fantome.

Regina Ana: Iata de ce trebuie facute rugaciuni pentru ele, si trebuie sa sfintesti, ca sa le ajuti sa poata arasi Pamantul. Pentru ca au avut in urma lor multa nefericire si povesti triste. Deci trebuie intotdeauna sa-ti sfintesti casa, ca ele sa poata pleca acolo sus.

Realizator: Palatul Elisabeta l-ati sfintit de cand v-ati mutat?

Regina Ana: Si aici este o fantoma. Iata de ce am sfintit si aici. E vorba de o femeie foarte draguta.

Realizator: Cine credeti ca e?

Regina Ana: Nu stiu.

Realizator: Din personal sau din familia regala?

Regina Ana: Nu stiu, pot spune doar ca e o femeie.

Realizator: Am vazut ca in Anglia v-ati ocupat de gradinarit, ca la un moment dat v-ati castigat existenta dintr-o gradina de zarzavat.

Regina Ana: Da.

Realizator: Ati facut si asta, ati crescut cinci fete.

Regina Ana: Cinci fete...

Realizator: Din tot, ce-ati facut cel mai greu, cel mai usor, ce v-a facut cea mai mare placere?

Realizator: Daca te daruiesti din plin facand lucrurile pe care le-ati amintit, atunci le faci cu placere pe toate. Trebuie luat totul in ansamblu. Si eu asta fac.

Realizator: In toata existenta asta, in care crizele financiare au fost o realitate secreta, in toata existenta de regina fara tara, fara radacini, v-ati simtit vreodata umilita?

Regina Ana: Nu, de ce?

Realizator: Niciodata... Din cauza saraciei, a realitatii, a vietii... A nedreptatii?

Regina Ana: Nu. Sigur ca e o placere, daca ai bani, sa poti face cadouri, sa-i daruiesti cuiva ceva ce-l bucura. Daca poti face asta, e grozav.

Realizator: Cu toate ca situatia financiara a familiei nu era extraordinara, ati indraznit, de fapt, sa cresteti, sa aveti cinci copii.

Regina Ana: E un dar de la Dumnezeu! Fiecare copil e un dar. Cum poti refuza un dar al lui Dumnezeu?

Realizator: Cele cinci fiice cu ce se ocupa?

Regina Ana: Muncesc toate... Trebuie sa munceasca, sa-si castige existenta. Margareta are o fundatie pentru copiii saraci, dar si pentru batrani. Fundatia functioneaza foarte bine. Ea calatoreste mult ca sa adune fonduri. Elena lucreaza in Anglia cu al doilea ei sot, primul a murit. Sotul ei e avocat, iar ea lucreaza la o firma, e contabila. Irina a fost maritata cu un suedez, dar au divortat. Acum se ocupa de cai, in America, in Oregon. Sofia locuieste in Franta, in Bretania, unde-i place foarte mult. Are o fetita, Elisabeta, scrie carti pentru copii si picteaza foarte bine. Ea ne-a facut toate felicitarile de Craciun. Maria, a cincea fiica, traieste in America, in New Mexico si lucreaza la cabinetul unor medici, se ocupa de programari. Nu are copii. Elena are un baiat si o fata, Irina tot un baiat si o fata, Sofia are o fata, deci avem cinci nepoti. Au fost toti in Romania acum trei ani, la Savarsin, de Anul Nou. Mai putin Elisabeta, care nu era nascuta.

Realizator: Regele se consulta cu dumneavoastra, obisnuia sa se consulte in toate problemele sau nu?

Regina Ana: Nu il sfatuiesc, vorbim.

Realizator: Am vazut in carte ca Truman, presedintele SUA, i-a facut la un moment dat regelui o oferta, de a veni in America si de a-i da o casa, un domeniu in anumite conditii.

Regina Ana: Si am spus nu?

Realizator: Glumiti. Va dau un citat. Cand i s-a spus ca va pleca cu avionul in SUA sub un nume fals, acoperire folosita indeobste de CIA, Regele Mihai a refuzat. Nu va amintiti momentul. Dar, de pilda, cand a murit Regele Carol al II-lea, in 1953, de un atac cardiac, si Regele Mihai a fost sunat noaptea si intrebat daca va merge sau nu la inmormantare, regele nu s-a dus. Ce l-ati sfatuit?

Regina Ana: El face mereu ceea ce este drept. Nu are nevoie de sfaturile mele.

Realizator: Regele Mihai spunea despre Regele Carol al II-lea "Dumnezeu a facut sa nu ne putem intalni in nici o latura a caracterului nostru". Dupa aceea, am vazut in aceasta ultima carte ca Regele Carol al II-lea, intr-adevar a avut o avere spectaculoasa, pe care a luat-o in 1940...

Regina Ana: Nu imi place sa vorbesc despre Carol. E mort, s-a terminat. Nu l-am cunoscut si nu am dorit sa-l cunosc. A facut mult rau si nu a fost un tata bun. Sotul meu este un tata extraordinar. Deci, prefer sa nu vorbesc despre acest domn. Pentru mine, este o chestiune incheiata, iar el e... nu stiu unde e.

Realizator: E platit, e sters, e uitat.

Regina Ana: Da, exact.

Realizator: Cum spunea Edith Piaf...

Regina Ana: Minunata Edith Piaf! A fost intr-adevar cineva.

Realizator: "Nu, nu regret nimic".

Regina Ana: Exact. Ador cantecul asta.

Realizator: Nici dumneavoastra nu regretati nimic, sunteti sigura?

Regina Ana: Pe fratele meu Jacques, da.

Realizator: Doar oameni, si nu gesturi.

Regina Ana: Nu, gesturi nu, pentru ca ce e facut e bun facut, nu te mai poti intoarce. Deci, s-a terminat.

Realizator: Din nou, in natura dumneavoastra fericita.

Regina Ana: Vad oameni mergand abatuti, cu un aer invins. Ei nu stiu sa priveasca viata. Viata poate fi foarte frumoasa. Critic oamenii care nu stiu cat de fericiti sunt.

Realizator: Ati plans vreodata in viata dumneavoastra?

Regina Ana: Da, cand a murit fratele meu Jacques. Nu suntem o familie in care se plange. Ar fi prea simplu.

Realizator: Ati spus ca apreciati spiritul critic.

Regina Ana: Da.

Realizator: Atunci, va intreb ceva: in 1978, cand Ceausescu a mers la Londra si regina l-a plimbat...

Regina Ana: Stiu, pacat.

Realizator: A vorbit la Buckingham. Atunci, ce ati spus?

Regina Ana: Dumnezeule, mi-am spus, ce tupeu! Cum a indraznit sa ceara toate acestea? El avea nasul pe sus.

Realizator: Si nu ati gandit despre Regina Angliei cum de l-a invitat?

Regina Ana: Nu, niciodata nu i-as putea spune asa ceva Reginei Angliei.

Realizator: Nu?

Regina Ana: Nu, pentru ca nu Regina e cea care invita.

Realizator: Dar?

Regina Ana: Guvernul. Toate vizitele oficiale sunt hotarate de guvern. Noi, Regii, suntem acolo ca sa-i primim pe oaspeti, ca sa fim prezenti.

Realizator: Reprezentativi.

Regina Ana: Da.

Realizator: In spatele Regilor, deci, guvernle pot aranja asemenea intalniri. V-ati gandit vreodata la subiectul atat de delicat si de complicat al manipularii unui Rege?

Regina Ana: N-as spune ca e o manipulare. Manipularea intervine cand ii esti favorabil. Un rege nu este manipulat, ci este folosit, gratie pozitiei lui.

Realizator: Dar Regele poate spune Nu.

Regina Ana: Poate, dar e foarte dificil sa spui Nu.

Realizator: De ce?

Regina Ana: Pentru ca el a numit guvernul.

Realizator: Am citit in carte ca in momentul cand Ceausescu a mers la regina Angliei, exact in aceeasi zi prietenul dumneavoastra Milica Marinescu, impreuna cu Jacques Vergotti si bietul general Petre Lazar stateau toti trei intr-o camera de hotel, nu departe de Buckingham. Au suferit in tacere si nu au vorbit toata seara decat despre poezia lui Eminescu.

Regina Ana: Da, e adevarat, toti ne-au fost prieteni devotati.

Realizator: Generalul Lazar a fost cel mai fidel insotitor al Regelui...

Regina Ana: El si-a parasit familia ca sa-l urmeze pe Rege.

Realizator: Si ce s-a ales de familia lui?

Regina Ana: A ramas in Romania.

Realizator: Profesor de antropologie. Era un intelectual, era si general, si cale de o viata acest fidel al Regelui a stat la Londra, incercand sa intermedieze o legatura intre Rege si diaspora? Ce ati gandit cand ati vazut ca Regele nu reusea sa obtina unitatea diasporei?

Regina Ana: Era foarte trist. Si este si astazi.

Realizator: Ati fost la inmormantarea generalului Lazar?

Regina Ana: Nu am fost. Cred ca a fost multa vreme bolnav inainte de a muri. Nu eram in Anglia, dar ne vom intalni acolo, sus... A mai fost alaturi de noi si valetul Gheorghe.

Realizator: Gheorghe. Si ce s-a ales de Gheorghe?

Regina Ana: S-a intors acasa, pentru ca isi lasase aici familia. A fost foarte trist, pentru ca tineam mult la Gheorghe. Era un om calm, amabil...

Realizator: Si dupa ce s-a intors in Romania, stiti destinul lui care avea sa fie sau nu?

Regina Ana: Nu stim nimic. De cand a plecat, nu mai stim nimic.

Realizator: Credeti ca a facut puscarie?

Regina Ana: Nu stiu.

Realizator: Nu stiti nimic. Poate dupa emisiunea noastra o sa aflam ce s-a ales de valetul Gheorghe.

Regina Ana: Daca mai traieste.

Realizator: Am citit ca printre prietenii de suflet figureaza Milica Marinescu.

Regina Ana: Era un bun prieten al nostru, ne-a ajutat mult financiar pentru educatia fiicelor noastre.

Realizator: E cel care a platit studiile fetelor.

Regina Ana: Da. Nu integral, dar foarte mult.

Realizator: Din pura generozitate.

Regina Ana: Da. Cred ca era om de afaceri, venea des sa ne vada si ne-a ajutat mult.

Realizator: Sunteti o sotie care a avut o enorma rabdare: sa asteptati cu modestie, cu discretie si cu tenacitate si cu normalitate momentul care avea sa vina , peste aproape 50 de ani. Spuneti-mi, cand ati descoperit cu propriii ochi ceea ce regele va povestise semana sau v-ati imaginat altfel?

Regina Ana: Nu mi-am imaginat altfel. Vedeam ceea ce imi povestise el, mie si copiilor. Cand eram in Elvetia, ne povestea mie si copiilor, la masa, mereu despre Romania si, cand am ajuns aici, am regasit ceea ce ne spusese. Era fantastic! Cand am vizitat Romania, aveam un ghid care nu era alaturi de mine, ci in gandurile mele.

Realizator: Si ghidul a fost corect?

Regina Ana: Intrutotul.

Realizator: Primul cuvant pe care l-ati invatat in romaneste care a fost?

Regina Ana: Buna ziua.

Realizator: Ce ati gandit cand un politician, dupa '90, i-a propus Regelui sa candideze la Presedintie? Vi s-a parut o idee nefericita, o idee inspirata, o idee posibila, imposibila? Ce idee vi s-a parut?

Regina Ana: Imposibila. Pentru ca ori esti cine esti, ori intri in politica. Ceea ce noi nu facem. Nu e posibil. Sunt sau nu sunt.

Realizator: Sunt sau nu sunt Rege. Cine e Rege, e Rege, chiar si fara tara, chiar si dupa ce e mort, un Rege, chiar si dupa ce a fost decapitat. Istoria ne arata ca un Rege ramane un Rege.

Regina Ana: Eu sunt sotia unui Rege!

Realizator: Cum va explicati ca sunt tari in care monarhia a mers bine, Spania, sa zicem, Danemarca, Marea Britanie, de asemenea, si tari in care monarhia a fost abolita? Cu ce vedeti in relatie supravietuirea monarhiei sau privirea monarhiei ca un moment depasit din punct de vedere istoric, cu ce credeti ca intra asta in relatie? Ca nu cu nivelul de trai, in orice caz.

Regina Ana: Depinde cine e Regele sau Regina, depinde de ei daca pleaca sau li se cere sa plece. Din nou, e un fel de a trai.

Realizator: Deci, credeti ca e vorba de omul care sfiinteste locul?

Regina Ana: Da, depinde de oamenii care sunt acolo.

Realizator: Sau e vorba, intotdeauna, de un context istoric si de....

Regina Ana: Dar uitati-va la Belgia de azi, traverseaza un moment prost. Flandra si Bruxelles nu se inteleg foarte bine. Deci, li se intampla si provinciilor sa nu se inteleaga bine.

Realizator: Cum comentati expresia: "L'exactitude est la politesse du roi" ?

Regina Ana: Daca oamenii te asteapta si intarzii, inseamna ca esti prost crescut. Daca ajungi inainte, la fel...

Realizator: Esti si mai prost crescut, nu-i asa?

Regina Ana: Da.

Realizator: Nu e voie sa ajungi nici mai devreme, nici mai tarziu.

Regina Ana: Iata de ce Regele trebuie sa fie foarte exact.

Realizator: Ati schimbat de-a lungul existentei dvs atatea case, care nu au fost ale dvs, mai cu fantome, mai umede, mai intunecate. Una am vazut ca o numeati chiar "casa neagra".

Regina Ana: Da.

Realizator: In care v-ati simtit cel mai senina? Caminul dvs cand l-ati avut si unde?

Regina Ana: Nu inca! Cand sunt aici, da. Savarsin e un loc fermecator, care imi place mult si pe care fiica mea Margareta l-a aranjat ca pe vremea Reginei Elena si a Regelui Mihai. E o casa care te primeste cu bratele deschise. Are si un parc frumos, cu arbori batrani. E un loc foarte ingrijit, e foarte bine.

Realizator: Dar, spuneti-mi, care e locul din Bucuresti unde va simtiti cel mai bine?

Regina Ana: Locul care imi place foarte mult e Muzeul Satului. Locuim alaturi, la Palatul Elisabeta, care i-a fost dat sotului meu, ca sa poata trai aici pana la moarte. E un loc foarte frumos, pentru ca suntem ca intr-un fel de padure, in afara orasului.

Realizator: Si filmuletul nostru despre Muzeul Satului, pe ce muzica l-ati vedea montat?

Regina Ana: S-ar potrivi foarte bine o muzica pe care o iubesc de multi ani. "Poema" lui George Enescu, o muzica frumoasa si blanda, care are si mult caracter.

Realizator: Deci, cale de o viata Regele Mihai v-a povestit despre Romania...

Regina Ana: Ne vorbea despre Romania, patria lui, in fiecare zi, mie si copiilor. Deci e un om care a fost mereu aici! Si care va ramane mereu aici! Sunt mandra sa-i fiu sotie si cred ca pot privi acolo sus si pot spune: "Doamne, iti multumesc"!

Marea evadare

2008-10-31T01:41:00.000+02:00

Sulina, la sfarsit de august 2008, excursie pe un canal cu nuferi

2008-09-04T14:47:00.008+03:00