E seara si ne indreptam spre blocul de dormit. La intrarea intunecata in scara, sub bolta de vita de vie, un caine inalt ne agata. Se alege cu o mangaiere pe crestet. Dam sa intram si o silueta cu o voce de peste 60 de ani ne spune: "L-am calcat din greseala.. I-am dat cu piciorul... I-am impins presul mai incolo... Are purici, nu trebuie sa stea in fata.." Eu ma indrept hotarata spre intrerupator sa aprind o lumina, ma intorc spre interlocutorii mei si la vazul straielor preotesti ale siluetei imi vine in cap urmatoarea replica "Ati facut o fapta crestineasca".
Ma intreb daca nu avea macar un carnat in servieta cu cifru frumos asortata cu patrafirul.
Amin
joi, 20 mai 2010
sâmbătă, 8 mai 2010
BBB (sau 3 pentru Romania)
Bucuresti, 24 Aprilie 2010
Dupa ce toate saptamana fusese pe teren, in dimineata aceasta, Bisnitzel se trezi greu. Visase o gramada, despre bani, femei, imobiliare sau cursul valutar. Il visase si pe cel mai bun tovaras al lui care fusese la Paris sa viziteze muzee si care sa intorsese plin de bani si ii povestise cat de frumos se intampla lucrurile pe acolo si cat de degajata este lumea. Mai visase si ca avea cu 5 frati mai putin iar cel mai mare scapase ca prin urechile acului de proces pentru contrabanda pentru ca ministrul de interne tocmai daduse o lege prin care o asemenea fapta urma sa fie pedepsita doar cu mustrare in fata comunitatii. Multe vise, toate ii erau proaspete in minte si cu atatea lucruri in cap nu e de mirare ca era inca buimac. Muzica de la vecini, care nu era suficient de tare sa isi dea seama daca melodia era de la o nunta anume sau era intr-un concert incepu sa il enerveze.
In camera de langa, Bisnitzoaia era preocupata sa inteleaga de ce au scazut vanzarile. O decizie trebuia luata. Daca nu se va implica se duce pe apa sambetei toata osteneala lui Bisnitzoi. Bisnitzoi era in bransa de ani buni si treaba mergea ca pe senile, se intelegea cu toata lumea, cu ucrainienii, cu moldovenii si chiar cu romanasii. Toata lumea vroia sa faca afaceri asa ca nimic macar criza nu parea sa ii puna probleme. Ba mai mult, acum era un moment propice sa isi creasca cifra de afaceri. De ceva vreme il implicase si pe Bisnitzel, care parea plamadit pentru a prelua fraiele de la batran cand el nu va mai putea. Doar ca in mintea lui Bisnitzel un soi de duca sadit de pe vremea cand inca nu avea tricou D&G inflorise. Se simtea neimplinit, isi plangea de mila ca el, pana la varsta asta, nu si-a luat inca o masina fara acoperis, ca nici nu prea se tin scai tipele de el.
Bisnitzel se duse in camera de zi. Lua ultima tigara din pachet si arunca nervos pachetul pe geam. Goli si scumiera si se aseza tafnos la masa. O tintui cu privirea pe Bisnitzoaia si se hotari sa ii spuna tot ce avea pe suflet: ca s-a saturat pana in gat, ca e plictisitoare munca lui, ca nu mai suporta condiile de munca, ca moare de cald cu geaca aia cu 3 numere mai mari, captusita. Macar de ar fi avut si el un birouas cu 3-4 sertare unde sa isi tina tigarile si un scaun. Iarna mai mergea, ca toata lumea poarta haine groase dar acum se incalzise si incepea sa para ridicol in timp ce el vroia doar sa salveze aparentele. Iar oamenii, cei pe care se baza, au devenit prea grabiti si intra la metrou fara macar sa se mai uite la el. Bisnitzoaia era perplexa. Nu de problemele lui ci de riscul ca afacerea sa pice si sa piarda vadul in favoarea altora. Fara sa se gandeasca prea mult, incuvinta ca Bisnitzel sa plece in concediu sa se mai linisteasca. Gandea ea, ca dupa ce va petrece o vara in Spania, la fratii ei, juniorul va reveni cu ganduri mai bune. Iar acum trebuia sa gaseasca o solutie de moment. Cum Bisnitzoi era tot timplul plecat cu afaceri, cum ii place lui sa spuna, trebuia sa faca ea treaba lui Bisnitzel. Se hotara ca urmatoarea zi va fi ea la post.
Asadar, a doua zi Bisnitzoaia apuca decisa geanta cea neagra si incapatoare, marca Lis Vution, o indesa ochi cu produse si pleca la metrou. Pe drum, se gandea ca daca cineva va intreba de Bisnitzel, le va spune ca fiul ei si-a luat ceea ce occidentalii numesc "gap year". Cat despre felul cum va proceda stia tehnica de marketing prin care va atrage cumparatorii. O sa tina marfa in mana, la vedere si se va adresa fiecarui trecator in parte caci ficare client este important si poate sa iti aduca alt client prin recomandare. Va spune clar ce vinde si cu cat. Va declara si tara de provenienta daca va fi intrebata. Pana la urma urmei, stia ca are marfa la un pret atractiv.
Ajunsa la metrou se posta la 10 metri de intrare si incepu treaba: "Tigari ieftine, de care vrei?"
PS: Fictiune sora cu realitatea.
Update 1: 8 Mai 2010: Nimic schimbat, Bisnitzel inca e plecat.
Dupa ce toate saptamana fusese pe teren, in dimineata aceasta, Bisnitzel se trezi greu. Visase o gramada, despre bani, femei, imobiliare sau cursul valutar. Il visase si pe cel mai bun tovaras al lui care fusese la Paris sa viziteze muzee si care sa intorsese plin de bani si ii povestise cat de frumos se intampla lucrurile pe acolo si cat de degajata este lumea. Mai visase si ca avea cu 5 frati mai putin iar cel mai mare scapase ca prin urechile acului de proces pentru contrabanda pentru ca ministrul de interne tocmai daduse o lege prin care o asemenea fapta urma sa fie pedepsita doar cu mustrare in fata comunitatii. Multe vise, toate ii erau proaspete in minte si cu atatea lucruri in cap nu e de mirare ca era inca buimac. Muzica de la vecini, care nu era suficient de tare sa isi dea seama daca melodia era de la o nunta anume sau era intr-un concert incepu sa il enerveze.
In camera de langa, Bisnitzoaia era preocupata sa inteleaga de ce au scazut vanzarile. O decizie trebuia luata. Daca nu se va implica se duce pe apa sambetei toata osteneala lui Bisnitzoi. Bisnitzoi era in bransa de ani buni si treaba mergea ca pe senile, se intelegea cu toata lumea, cu ucrainienii, cu moldovenii si chiar cu romanasii. Toata lumea vroia sa faca afaceri asa ca nimic macar criza nu parea sa ii puna probleme. Ba mai mult, acum era un moment propice sa isi creasca cifra de afaceri. De ceva vreme il implicase si pe Bisnitzel, care parea plamadit pentru a prelua fraiele de la batran cand el nu va mai putea. Doar ca in mintea lui Bisnitzel un soi de duca sadit de pe vremea cand inca nu avea tricou D&G inflorise. Se simtea neimplinit, isi plangea de mila ca el, pana la varsta asta, nu si-a luat inca o masina fara acoperis, ca nici nu prea se tin scai tipele de el.
Bisnitzel se duse in camera de zi. Lua ultima tigara din pachet si arunca nervos pachetul pe geam. Goli si scumiera si se aseza tafnos la masa. O tintui cu privirea pe Bisnitzoaia si se hotari sa ii spuna tot ce avea pe suflet: ca s-a saturat pana in gat, ca e plictisitoare munca lui, ca nu mai suporta condiile de munca, ca moare de cald cu geaca aia cu 3 numere mai mari, captusita. Macar de ar fi avut si el un birouas cu 3-4 sertare unde sa isi tina tigarile si un scaun. Iarna mai mergea, ca toata lumea poarta haine groase dar acum se incalzise si incepea sa para ridicol in timp ce el vroia doar sa salveze aparentele. Iar oamenii, cei pe care se baza, au devenit prea grabiti si intra la metrou fara macar sa se mai uite la el. Bisnitzoaia era perplexa. Nu de problemele lui ci de riscul ca afacerea sa pice si sa piarda vadul in favoarea altora. Fara sa se gandeasca prea mult, incuvinta ca Bisnitzel sa plece in concediu sa se mai linisteasca. Gandea ea, ca dupa ce va petrece o vara in Spania, la fratii ei, juniorul va reveni cu ganduri mai bune. Iar acum trebuia sa gaseasca o solutie de moment. Cum Bisnitzoi era tot timplul plecat cu afaceri, cum ii place lui sa spuna, trebuia sa faca ea treaba lui Bisnitzel. Se hotara ca urmatoarea zi va fi ea la post.
Asadar, a doua zi Bisnitzoaia apuca decisa geanta cea neagra si incapatoare, marca Lis Vution, o indesa ochi cu produse si pleca la metrou. Pe drum, se gandea ca daca cineva va intreba de Bisnitzel, le va spune ca fiul ei si-a luat ceea ce occidentalii numesc "gap year". Cat despre felul cum va proceda stia tehnica de marketing prin care va atrage cumparatorii. O sa tina marfa in mana, la vedere si se va adresa fiecarui trecator in parte caci ficare client este important si poate sa iti aduca alt client prin recomandare. Va spune clar ce vinde si cu cat. Va declara si tara de provenienta daca va fi intrebata. Pana la urma urmei, stia ca are marfa la un pret atractiv.
Ajunsa la metrou se posta la 10 metri de intrare si incepu treaba: "Tigari ieftine, de care vrei?"
PS: Fictiune sora cu realitatea.
Update 1: 8 Mai 2010: Nimic schimbat, Bisnitzel inca e plecat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)