Richard Bach - "Pescarusul Jonathan Livingston"

Comentariu editurii Humanitas:
"Pescarusul Jonathan Livingston" este, dupa "Micul print" cea mai citita parabola moderna. Nu, nu e important ca povestea vorbeste despre ordine si dezordine, despre conformism si disidenta, despre cardul care caraie si solitarul care tace si zboara. Nici relatia maestru-discipol despre care nu mai ramane aproape nimic de spus dupa ce citesti cartea nu e cel mai important lucru in aceasta istorie si nici exemplara lectie de libertate pe care o primim. Important este insa felul in care raspunde pescarusul Jonathan la nedumerirea tanarului sau prieten: „
"...Nu inteleg cum poti iubi un card de pasari care tocmai au incercat sa te ucida." Cititi raspunsul pe care il primeste invatacelul si veti descoperi sensul parabolei si ceea ce e cu adevarat important in ea. Cartea este dedicata „"adevaratului Pescarus Jonathan care traieste in noi toti". Ramane sa verificati dumneavoastra daca "„noi toti" meritam dedicatia.

Aceasta este prezentarea cartii.

In continuare voi scrie un pasaj din carte:

"Zilele treceau şi Jonathan îşi dădea seama că se gândea tot mai des la locul de unde venise, la Pământ. Dacă pe vremea când trăia acolo, ar fi ştiut măcar o fărâmă din câte ştia acum, viaţa ar fi avut o altă semnificaţie. Stătea pe nisip şi se întreba dacă există vreun pescăruş, acolo, pe Pământ, care încearcă să evadeze din limitele sale, să vadă sensul zborului, dincolo de folosirea acestuia ca un simplu mijloc pentru a ciuguli o fărâmitură dintr-o barcă de pescar. Ba poate că unul dintre ei a şi fost Proscris pentru că a îndrăznit să spună adevărul în faţa întregului Stol. Şi cu cât îşi exersa mai mult bunătatea, cu cât încerca mai mult să cunoască natura iubirii, cu atât mai mult dorea să se întoarcă pe Pământ. Pentru că, în ciuda trecutului său singuratic Pescăruşul Jonathan era sortit să fie dascăl. Îşi manifesta iubirea împărtăşind cunoştinţele lui, oricărui pescăruş care dorea să cunoască adevărul.
Sullivan care era acum în stare să zboare cu viteza gândului şi care-i ajuta pe ceilalţi să-i pătrundă tainele, se îndoia.
“Jon, tu ai fost Proscris odată. De ce crezi că unul dintre cei care te-au proscris atunci te-ar asculta acum? Doar înţelegi adevărul proverbului: “Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe”. Pescăruşii de la care ai venit stau pe pământ cârâind şi luptându-se între ei. Sânt la o mie de mile de paradis - şi tu vrei şă le arăţi paradisul de acolo, de jos! Jon, ei nu-şi văd măcar vârful aripilor! Stai aici! Ajută-i pe noii veniţi de aici, pe cei care sânt destul de sus ca să priceapă ce ai tu de spus”. Tăcu o clipă, apoi spuse: “Ce s-ar fi întâmplat dacă şi Chiang s-ar fi întors în vechea lui lume? Unde ai fi tu astăzi?”
Ultimul argument fu hotărâtor. Sullivan avea dreptate. Cu cât zbori mai sus, cu atât vezi mai departe.
Jonathan rămase să lucreze cu noii veniţi; toţi erau inteligenţi şi învăţau foarte repede. Dar vechiul sentiment reveni; nu putea să nu-şi spună, că poate pe pământ era vreun pescăruş care ar fi în stare să înveţe. Ar fi înaintat cu mult mai repede pe calea desăvârşirii, dacă Chiang ar fi venit la el, în ziua în care fusese Proscris.
“Sully, trebuie să mă întorc”, spuse el, într-un târziu. Elevii tăi merg bine. Te pot ajuta ei însuşi să răzbeşti cu noii veniţi”.
Sullivan suspină, dar nu se împotrivi. “Îţi voi duce lipsa, Jonathan” - acestea au fost singurele lui cuvinte.
“Ruşine, Sully!” îi spuse Jonathan cu reproş, “nu te mai purta prosteşte! Oare ce exersăm în fiecare zi? Dacă prietenia noastră depinde de spaţiu şi timp, atunci în ziua când vom învinge în sfârşit spaţiul şi timpul, ne vom fi distrus şi propria noastră frăţie. Dacă învingem spaţiul, rămânem numai cu Aici. Dacă învingem timpul, rămânem numai cu Acum. Şi între Aici şi Acum, oare nu crezi că ne-am putea vedea din când în când?"

Trecutul nu poate fi influentat iar viitorul este incert.
Concluzia este ca prezentul conteaza.

In caz ca va decideti sa cititi cartea asta, va urez lectura placuta.

Oltchim Ramnicu Valcea sau handbalul la el acasa

Oltchim Ramnicu Valcea.
Asa se cheama echipa de handbal din modestul oras Ramnicu Valcea. Dar acest oras gazduieste una dintre cele 4 echipe ale Europei. Da, domnilor, ati citit bine. In aceasta seara, Oltchim a invins formatia Buducnost T-Mobile si s-a calificat in semifinalele Ligii Campionilor la handbal feminin!

Handbalul este un sport frumos. Un sport in care valoarea individuala este strans legata de jocul de echipa iar jocul este dur dar in limitele regulamentului. In acest sport nu veti vedea niciodata injuraturile de pe stadioanele de fotbal iar suporterii isi sustin frenetic favoritii fara sa arunce cu scaune pe teren.
Este un sport care se joaca pana in ultima secunda si non-combatul nu poate exista. Nu veti vedea niciodata pe un teren de handbal o tactica anti-joc sau trageri de timp. Regulamentul specifica clar cat poate dura un atac iar in cazul in care arbitrul fluiera o neregula jucatorul sanctionat se supune imediat deciziei arbitrului, fara comentarii sau gesturi, fiind oligat sa lasa mingea acolo unde era in momentul fluierului. Daca se intrerupe meciul, din diverse motive, cronometru este oprit. Toate regulile hanbalului sustin jocul si pedepseste iesirile nervoase ale jucatorilor. Fair-playul exista cu adevarat in acest sport.
Revenind la Oltchim Ramnicu Valcea, aici evolueaza peste 3/4 din echipa nationala feminina a Romaniei. Dintre jucatoarele emblematice pot fi numite Steluta Luca(Lazar), Adina Fierea (Meirosu), Narcisa Lecusanu si portarul Luminita Dinu(Hutupan). Din cauza neplatilor la timp de la Rulmentul, in tabara valceana a sosit si viitorul lider al echipei Romaniei, talentata Cristina Neagu.
Cu un lot numeros si foarte valoros, Oltchim spera sa invinga una din cele doua formatii care ii pot fi adversare in aceasta faza a competitiei. Dupa jocul cu Gyor, care va stabili ierarhia grupei, Oltchim va infrunta pe Hypo Niederösterreich(Austria) sau Viborg HK(Danemarca). De notat ca la Viborg joaca una dintre cele mai buna marcatoare din lume, Grit Jurack(Germania, inter dreapta). La Viborg evolueaza de ceva ani si Cristina Varzaru(extrema dreapta).
Marea dezamagire a acestei runde consider ca este Ikast care are in lot pe coordonatorul de joc al Norvegiei(campioana europeana en-titre), Gro Hammerseng, pe Katjia Nyberg(Norvegia, inter stanga - desemnata MVP la campionatul mondial din 2007) precum si pe Isabel Blanco(Norvegia, pivot). Din pacate aceasta formatie nu a reusit sa acumuleze nici un punct in cele 5 partide disputate.

Acestea fiind zise, mie nu mai imi ramane decat sa spun felicitari acestei echipe si mult succes in continuare.

Bafta, fetelor!

Despre tristete, compasiune si un zambet

In seara asta eram hotarata sa scriu despre tristete. Ca am simtit tristete. Dar acea tristete nu imi apartinea. Era legata de lume in general. Cateodata ascult muzica nepotrivita. Starea se tragea de la melodia "Ciao amore, ciao" cantata de Dalida. O poveste stranie se leaga de aceasta melodie. Dar nici povestea asta nu avea legatura cu mine ci cu Dalida si Luigi Tenco.
Revenind la tristete. Simteam o tristete care nu imi apartinea. Nu o puteam explica. Povestea care vreau sa o scriu acum incepe de la drumul meu spre casa. Eram pe strada, pe trotuar, si ma gandeam la ale mele, la starile mele. Eram cufundata teribil in ganduri. In stanga mea masinile parcate. Deodata un personaj se iveste dintre masini. Un barbat pe la vreo 45-50 ani cu fata rotunda cu un palton saracacios ce acoperea un trup candva robust. O punga plina cu nimicuri ii atarna in mana stanga. Fesul de pe cap nu reusea sa ascunda o claie de par aproape alb dar bogat. Barba mare ii incadra fata ovala, chipul ii parea linistit. Acest om iese brusc dintre masini in fata mea si imi zice cu o voce clara: "Esti buna sa...?". Nici nu l-am lasat sa termine ca eu am iutit pasul. Ma speriase. Din toata linistea mea aparea aceste personaj ciudat, mult prea aproape de mine. Il depasesc. Aud in spate: "Huh, asta nu-i buna...". Si o mai fi zis ceva dar eu eram deja la 10 metri. Ma opresc intrigata si sa imi revin. De ce m-am speriat atat? Ca doar nu m-a amenintat, nu mi-a dat cu parul in cap, m-a intrebat daca sunt buna. Ma uit inapoi. Vreau sa ma intorc sa ii dau bani. El deja ma abandonase si se grabea spre un taxi care parca sa cerseasca ceva de acolo. Ma uit lung... Dupa cateva tentative de a il aborda pe taximetrist, care s-a si facut ca da peste el doar, doar l-o izgoni, se intoarce spre locul unde eram eu. Eu ma intorc si iar ma grabesc. Nu stiam ce sa fac. Era bine ca vreau sa ii dau bani? Criza mea financiara se batea cu criza lui. Renunt. Intru in farmacie. Comand ceva. Scot mai multi bani decat aveam nevoie, hotarata sa ii dau bani daca mai era pe afara. Ies din farmacie si il vad iar aproape de locul initial. Ma indrept spre el fixandu-l cu privirea sa vad in el. Nimic. Acelasi chip linistit. Ma apropii. El ma intreaba iar: "Doi lei, doi lei...". Eu ii raspund cercetandu-i ochii: "Am 10" Si ii pun banii in mana acoperita de o manusa fara degete. Imi raspunde: "Nu credeam, nu credeam...".
Eu, in general, nu dau bani barbatilor cersetori. Pentru ca am imaginea barbatului care intreaga viata a dat cu pumnul in masa si a facut pe dictatorul si la batranete se agata de bratul femeii robotite toata viata dar care, pe masura ce imbatraneste, incepe sa aiba tendinte de masculinitate, ii creste barba, se indeasa si trebuie sa aiba grija de el si mai si reuseste. Dar aceste cersetor nu era ca toti ceilalti. Nu stiu sa explic de ce. Pana la urma urmei, banii dati de mine nu fac decat sa ii prelungeasca agonia, nicidecum sa il salveze. Dar nici eu nu pot face mai mult. Am un egoism care ma impiedica sa fac prea multe pentru ceilalti. De aia spun eu cateodata ca mi-e frica ca imi pierd compasiunea. Pentru ca omul se naste bun si frumos. Si zambetul este cel mai important. Probabil ca si personajul meu o sa adoarma zambind in seara asta..Somn usor!

De ce nu ne (mai) place Romania

Nu ne (mai) place in Romania pentru ca:

-unul cu ceafa groasa si ochelarii proptiti pe frunte ne apuca de obraz intr-un dispret total reprosandu-ne ca nu i-am raspuns la fluieratul lui facut cu intentia de a ne intreba ceva de la o distanta de 50 m;

-ca o doamna, ce abia ca nu a dat peste noi si ne urca un pic pe capota in timp ce dorea sa iasa de pe o straduta, isi azvarle din masina piciorul stang intrebandu-ne: - "Ce gâţii mătii vrei?";

-ca unuia ii vine sa scuipe si se gandeste ca cel mai bine e sa scuipe pe cel ce se apropie de el;

-ca o punga de plastic este mult mai utila pe strada decat in cosul de gunoi, pentru ca masina personala, sa ne intelegem, nu este cosul de gunoi al nimanui;

-ca daca vrei sa schimbi niste banii si te duci la o taraba si pui intrebarea: -Aveti sa imi schimbati 50 RON?" iti raspunde "- O p*la nu vrei?";

-ca daca ceri un foc sa iti aprinzi o tigara poti sa te alegi cu replica "Du-te in p**da matii";

-ca pe scara rulanta stam pe unde ne vine desi Metrorex incearca sa ne educe prin mesajele de pe monitoarele de pe peron;

-pentru ca Realitatea, dintr-un post decent, de nisa, a devenit cel mai isteric post de stiri;

-pentru ca la prezindentiale suntem obligati sa votam tot pe aia de acum 15-20 ani si ne vine sa vomitam cand ii vedem ce tupeu fantastic au sa ne asigure ca s-a intinerit clasa politica;

-ca pute pe strada a canal;

-ca de acasa pana la serviciu ne murdarim pantofii desi mergem numai pe trotuar;

-ca unii se intreaba de ce exista parizer pe piata. pai ca sa il manance cei carora ai de sus le dau salariile alea de mizerie bietilor muncitori(thanks to A.);

-ca BCR ne ia comisioane peste comisioane si se plange ca a facut munca patriotica 17 ani cand intrebam de ce mai platim si comisionul ala cu care le aparem restanti desi noi stim ca avem rata aia de platit;

-ca doamna de la magazinul de langa bloc este vesnic nemultumita si isi tuguie buzele a sictir si ne strica toata ziua;

-pentru ca la Steaua nu rasarea soarele fara finul Radoi si acum nu mai rasare in toata Romania de cand a plecat la arabi;

-ca suntem o tara de plictisiti si nefericiti care ne uitam la capra vecinului si ne dorim sa crape si aia, ca a noastra e dusa de mult;

-ca nu ne mai place verdele si in locul lui punem griul betoanelor;

-ca nu suntem in stare sa zambim gratuit;

-si or mai fi si altele dar deja ne-am saturat sa le enumeram...

Starea natiunii este jalnica. Mai schimbam ceva sau schimbam tara?

Despre dependenta si generozitate

Am o gramada de idei despre care as vrea sa scriu pe aici. Doar ca le pierd pe drum. Pana sa ajung in fata computerului, le uit. Inconstanta este una dintre constantele mele. Imi propun tot felul de lucruri animata de diverse sentimente, emotii, ganduri, intamplari si nu mai apuc sa le scriu.
Aceste post este si el determinat de un eveniment. Nu o sa scriu despre eveniment ci despre sentiment.
Eu am invatat din experienta proprie si din contactul cu diversi oameni ca este bine sa respecti spatiul celuilalt. Este extrem de important sa nu sufoci. Am fost acuzata de sufocare, am acuzat de sufocare. Cel mai rau lucru care il poate pati un om in relatia cu celalat este dependenta de cineva. Mai exista si dependenta de ceva dar nu ea face subiectul acestei postari.
Dependenta de cineva este ca atunci cand tu, ca persoana, ca om, nu poti trai prezentul decat in prezenta cuiva, a acelei persoane. Ai nevoie de prezenta fizica, de emotia celuilalt. Vrei sa ii patrunzi gandurile si apogeul este cand iti doresti sa fii in gandul celuilalt. Si nu oricum, ci determinandu-i existenta prin tine.
Asa departe se poate ajunge si daca se ajunge aici deja ai o problema. Ca omul de langa tine nu mai este el. Omul devine jucaria ta pentru ca tu vrei sa il determini.
Asa ceva nu se face. Intra in patologic. Devii atat de isteric incat tinzi sa il manipulezi. Omul acela poate ceda ispitei de a iti face pe plac incat isi se va ignora pe el pentru a nu te ignora pe tine. Si atunci unde mai este frumusetea unei relatii? Cine mai este real? Tu ca il manipulezi sau el ca nu mai este ceea ce a fost?
Este dificil sa pastrezi in termeni buni o relatie. Probabil ca de aia oamenii celebreaza 10 ani, 20 de ani sau 50 de relatie. Sau poate doar 1 an?:) Poate pentru ca au reusit sa nu sufoce? Pentru ca au inteles ca a iubi pe cineva inseamna a fi langa? Si voi continua cu un citat din ce a gandit Jorges Luis Borges:

"Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete ... ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri ... si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului..."

Am scris acest citat pentru ca este simplu de inteles. Eu nu inteleg multe lucruri si probabil ca mai sunt si altii ca mine si daca cititorul meu nu imi intelege gandurile, las pe Borges sa vorbeasca. Prima idee a citatului are legatura cu ce am scris mai sus, urmatoarele aduc completari sau o intaresc.

Cititorilor mei.
Bucurati-va de cei de langa voi lasandu-i sa fie ei. Acceptati-i asa cum sunt. Fiti generosi. Veti primi inapoi inzecit.

Sa fiti iubiti:)

"Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt."-Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel